|
primită de la doamna deputat Simina Geanina Daniela Tulbure (neafiliat)
„Nu m-a bătut, dar…” - Ziua internaţională de luptă împotriva violenţei asupra femeilor - 25 noiembrie
Pe 25 noiembrie 1960, trei disidente politice din Republica Dominicană erau asasinate la ordinele dictatorului de la acea vreme, culminând într-un val de revolte şi acţiuni care au dus la căderea regimului un an mai târziu. Moartea acestor femei a devenit un simbol global al luptei împotriva tuturor formelor de violenţă asupra femeilor, instituindu-se drept zi internaţională.
În România, în ultimii 8 ani au fost ucise peste 430 de femei în cadrul familiei, însemnând de 16 ori mai multe decese decât ale soldaţilor români ucişi în Afganistan. De asemenea, la fiecare 30 de secunde, o femeie este victimă a violenţei domestice în România, iar doar anul trecut au existat 100.000 de intervenţii ale poliţiei în cazuri de violenţă domestică şi 10.000 de ordine de protecţie acordate femeilor, împotriva agresorilor.
Strâns legat de aceste realităţi crunte, România este pe primele locuri în Uniunea Europeană la traficul de persoane, unde peste 3/4 persoane sunt femei traficate în scopuri sexuale. Suntem de asemenea pe ultimul loc în Uniunea Europeană la indicele egalităţii de gen în 2023, unde scorul de 56 înseamnă că o femeie este tratată doar pe jumătate asemenea unui bărbat, ţinând cont de domeniile cheie precum munca, remuneraţia, educaţia, timpul, puterea în societate şi sănătatea.
Este crunt să auzim declaraţiile victimelor violenţei domestice, precum: “Nu m-a bătut, dar mi-a interzis să mă văd cu familia şi prietenii apropiaţi. Nu m-a bătut, dar mă înjura şi îmi spunea constant că nu sunt bună de nimic, că sunt urâtă şi proastă. Nu m-a bătut, dar m-a forţat să întreţin relaţii sexuale, ameninţându-mă că pleacă la altele dacă refuz. Nu m-a bătut, dar îmi interzicea să îmi cheltuiesc salariul aşa cum consideram eu.”
Dincolo de violenţa fizică, violenţa împotriva femeilor poate să îmbrace multe forme. Fie că vorbim despre violenţa fizică, psihologică, verbală, socială sau financiară, societatea ar trebui să le condamne ferm, pentru a încuraja victimele să ceară ajutor şi să se sustragă din situaţia de abuz. În fond, toate aspectele menţionate anterior sunt interconectate: de la locul femeii în societatea românească se trag toate aceste tragedii crunte de omucidere, violenţă, trafic şi discriminare, înjosire şi nepăsare. Asociaţiile neguvernamentale, precum Centrul Filia, fac eforturi supraomeneşti să substituie inacţiunile Statului şi ale decidenţilor politici şi guvernanţilor, însă nu este şi nu va fi niciodată de ajuns.
Partidul REPER şi-a luat drept angajament ferm promovarea unor măsuri pentru respectarea drepturilor femeilor şi pentru combaterea violenţei domestice, elaborând alături de experte din societatea civilă manifestul „România la Feminin” şi înaintând propuneri legislative consistente în acest sens, de la garantarea dreptului la întreruperi de sarcină în condiţii de siguranţă, la facilitarea obţinerii unor locuinţe pentru victimele violenţei domestice, la reprezentarea corectă a femeilor în politică prin introducerea unor cote de gen, sau sprijinirea victimelor traficului de persoane.
Fac un apel către toţi cetăţenii şi politicienii să se alăture acestei cauze, să respingă violenţa în toate formele ei şi să construim, împreună, o societate în care femeile sunt respectate, protejate şi libere, fără teamă. Este o responsabilitate colectivă să ne asigurăm că drepturile şi siguranţa femeilor sunt garantate.
|
