În fiecare an, la 29 aprilie, România sărbătoreşte Ziua Veteranilor de Război, prilej pentru a ne aminti atât de abnegaţia cu care cei pe care astăzi îi numim veterani şi-au servit Țara, cât şi pentru a reflecta la faptul că România, astfel cum o cunoaştem din prezentul său şi din istoria sa, a fost clădită pe jertfa eroilor şi pe abnegaţia veteranilor de război.

Practic, dacă stăm bine să ne gândim şi să ne amintim, fiecare dintre noi avem cel puţin un înaintaş care a luptat în cel de-al Doilea Război Mondial, aşa cum generaţiile anterioare aveau, fiecare, un înaintaş care a luptat în Primul Război Mondial sau în Războiul de Independenţă – exact cele trei momente care au definit crearea şi ascensiunea statului român modern. De aceea, putem spune că atât veteranii, cât şi aceste momente fac parte din noi, din identitatea noastră, din conştiinţa noastră. Suntem aici – cu bune şi cu rele, pentru că, la un moment dat, cineva nu necunoscut şi distant, ci un înaintaş de-ai noştri, pe care îl putem identifica după nume şi prenume, a luptat într-unul dintre aceste războaie.