|
primită de la doamna deputat Cătălina Ciofu (Grupul parlamentar al PNL)
De 10 mai, avem voie să visăm
Nu cu atât de mult timp în urmă, în romanticul secol al XIX-lea, secolul naţiunilor, românii (şi multe alte popoare, desigur), visau. Și nu doar visau, ci reuşeau să-şi transforme visurile în realitate.
Au visat la un domnitor dintr-o familie de frunte din Europa, care să aşeze ţara aceasta acolo unde i se cuvenea, în rândul fiicelor Bătrânului Continent şi, la 10 mai 1866, la Bucureşti sosea viitorul Domn al României, principele Carol de Hohenzollern Sigmaringen. Au visat la independenţă, la a fi o naţiune „de sine stătătoare” şi, la 10 mai 1877, domnitorul Carol saluta, în alocuţiunea sa către Camera Deputaţilor şi Senat, independenţa României pe care membrii Camerelor tocmai o votaseră. Au visat la a fi Regat în rândul Regatelor lumii iar, la 10 mai 1881, ca efect al modificării Constituţiei din 1866, România devenea Regat, condus de Carol I ca Rege al României.
Astăzi, oare nu putem să visăm la fel? Oare nu putem să visăm la o Românie care îşi foloseşte pe deplin apartenenţa la cele mai importante organizaţii internaţionale ale acestui secol, Uniunea Europeană şi NATO? Oare nu putem să visăm la o Românie membră a OCDE şi care să reducă până la dispariţie decalajele de dezvoltare care o separă de lumea vestică? Oare nu putem să visăm la o Românie situată nu la marginea, ci în centrul fluxurilor economice, politice, culturale şi ştiinţifice mondiale? Oare nu putem să visăm la o Românie care asigură, prin eforturile sale diplomatice şi nu numai, securitatea tuturor românilor? La o Europă în care toţi românii, indiferent în ce ţară se află, se bucură de pace, securitate şi prosperitate?
Eu cred nu doar că este important să visăm la toate acestea, ci că suntem cu adevărat obligaţi să o facem, pentru că prima condiţie pentru ca un vis să se îndeplinească este să îl avem!
|
