|
primită de la doamna deputat Raluca Maria Borta (neafiliat)
14 mai – Veşnică amintire şi cinstire martirilor din temniţele comuniste
Ziua de 14 mai a fost declarată, prin lege, Ziua naţională de cinstire a martirilor din temniţele comuniste.
În noaptea de 14/15 mai 1948 a avut loc arestarea a peste 15.000 de tineri români. Majoritatea acestora erau studenţi, elevi, intelectuali, preoţi. Părintele Justin Pârvu, el însuşi arestat în acea noapte, spunea că este „noaptea cea mai odioasă, cea mai criminală pentru istoria politică şi socială din România”.
Ca deputat de Făgăraş, mă simt datoare să pronunţ numele unor mari personalităţi ale Țării Făgăraşului, arestate la acea vreme: Părintele Arsenie Boca, stareţul Mănăstirii Sâmbăta de Sus, avocatul Virgil Mateiaş, doctor în drept internaţional şi fost prefect al Făgăraşului, Octavian Tomuţa, fost şef de promoţie al Liceului „Radu Negru”, profesorul de matematică Mihai Săbăduş al aceluiaşi liceu „Radu Negru”, eminentul student Mihai Buracu.
De altfel, mulţi profesori şi elevi ai Liceului „Radu Negru”, care aveau să scape de arestările din mai 1948, aveau să constituie sau să sprijine rezistenţa armată anticomunistă de pe versantul nordic al Munţilor Făgăraş, condusă de Ion Gavrilă Ogoranu. Din ţară au mai fost arestaţi, printre alţii, studentul Constantin Oprişan, strălucit discipol al filosofului Martin Heidegger şi conducător al organizaţiei anticomuniste „Frăţiile de Cruce”, Gheorghe Jimboiu, liderul studenţilor braşoveni, studentul medicinist Gheorghe Calciu Dumitrescu, cel care avea să devină preot şi denunţător al atrocităţilor regimului comunist, Părintele Justin Pârvu, pe care credincioşii l-au numit Duhovnicul Neamului. Elita generaţiei 1948!
Cu toţii au iubit libertatea mai mult decât viaţa, după cum spunea Ion Mogoş, unul dintre partizanii anticomunişti din Munţii Făgăraşului. Pentru ei, libertatea a luat chipul lui Dumnezeu.
Legea nr. 127/2017 stabileşte sărbătorirea anuală a zilei de 14 mai de către autorităţile centrale şi locale, dar şi de către instituţiile de cultură din ţară, prin organizarea de comemorări oficiale, depuneri de coroane şi manifestări specifice pentru cinstirea memoriei acestor martiri. Din păcate, autorităţile nu se implică în astfel de manifestări de recunoştinţă, timorate fiind de acţiunile Institutului „Elie Wiesel”, care au atacat personalităţi exemplare ale rezistenţei anticomuniste, cum ar fi Ion Gavrilă Ogoranu, Valeriu Gafencu, Mircea Vulcănescu, Părintele Justin Pârvu, Radu Gyr şi mulţi alţii. În opinia mea, astfel de acţiuni ale institutului guvernamental mai-sus amintit, condus de odrasla unui ideolog bolşevic, Alexandru Florian, un marxist notoriu, nu fac decât să producă dezbinare şi antisemitism.
De asemenea, sesizez că Parlamentul României a instituit recent, în 19 martie a.c., ca ziua de 14 mai să devină Ziua Solidarităţii şi Prieteniei dintre România şi Statului Israel, deşi Consiliul Legislativ a atras atenţia că alegerea zilei de 14 mai nu se justifică, pentru că statul român a recunoscut Israelul şi a stabilit relaţii diplomatice cu acesta pe 11 iunie 1948, iar astfel de zile trebuie alese pentru a avea aceeaşi semnificaţie pentru ambele ţări. În expunerea de motive a legii se afirmă că „România şi poporul român fac parte integrantă din ADN-ul Statului Israel”. Am votat împotrivă, convinsă fiind că această propunere este una provocatoare, fiind o subminare a Zilei naţionale de cinstire a martirilor din temniţele comuniste.
Închei cu mărturisirea lui Mihai Timaru, un erou al rezistenţei anticomuniste, reprezentant al generaţiei de la 1948: „Aceştia suntem noi, românii, care ne-am opus fiarei comuniste pentru a-L apăra pe Hristos şi fiinţa Neamului”.
|
