|
primită de la domnul deputat Kiss Janos (Grupul parlamentar al PNL)
Nu putem cinsti martirii din închisorile comuniste fără să ne amintim cine i-a condamnat la moarte
Represiunea comunistă, eliminarea - de cele mai multe ori, chiar fizică - a elitelor intelectuale, financiare, sociale şi politice ale României interbelice de către regimul instaurat oficial în data de 6 martie 1945 şi neoficial odată cu pătrunderea primelor unităţi militare sovietice pe teritoriul României constituie unul dintre acele elemente definitorii ale conştiinţei noastre istorice, ale modului cum ne reprezentăm trecutul.
Din acest motiv, nu avem voie să uităm vreodată ce s-a întâmplat atunci, din 1944 până cel puţin în 1964 - dar, sub forme mai puţin evidente, până în decembrie 1989 - şi nu avem voie să îi uităm nici pe cei care s-au stins sub bâta mânuită fie direct, fie indirect de către Moscova.
Însă, în egală măsură, nu putem să uităm nici cine a conceput, dirijat şi parţial şi executat represiunea care a dus la pierderea tragică a atâtor vieţi. A presupune, astăzi, că vinovaţi sunt doar adepţii acestei doctrine care îşi ascund obiectivele criminale în spatele unor idealuri duioase (mă refer aici la comunism) înseamnă a înţelege doar jumătate din adevăr.
Da, fără îndoială, unii dintre vinovaţi erau comunişti, credeau sincer în postulatele acestei doctrine şi le aplicau ca atare. Însă, pe lângă aceştia, cei mai mulţi dintre criminali erau doar oportunişti care au căutat să profite de faptul că un regim nou le-a dat ceea ce nu avuseseră niciodată: un rost şi, mai mult decât atât, putere.
Or, acest regim care a pus bâta în mâna servitorilor săi gata de afirmare a fost impus şi dirijat de la Moscova, o Moscovă care, de asemenea la adăpostul comunismului, îşi urmărea obiectivele imperiale. Practic, dacă în locul comunismului ar fi fost orice altă doctrină propovăduită de Moscova, rezultatul ar fi fost acelaşi, pentru că Rusia avea nevoie să elimine elitele politice, culturale, financiare, sociale ale poporului român, pentru a le înlocui cu oamenii săi, ceea ce a făcut, de altfel, în toate timpurile şi în toate teritoriile pe care le-a cucerit.
De aceea nu trebuie să uităm că, de fapt, crimele comunismului sunt crimele Moscovei, iar a uita lucrul acesta echivalează cu a ne aminti crima, dar a-l uita pe criminal, doar pentru că între timp ne-a cumpărat tăcerea. Și nu ştiu despre alţii, dar sufletele noastre, ale membrilor Partidului Naţional Liberal, nu sunt de vânzare. N-au fost atunci şi nu vor fi nici acum!
|
