|
primită de la domnul deputat Kiss Janos (Grupul parlamentar al PNL)
Pompierii români sau despre lecţia demnităţii în orice condiţii
Cu nu mai puţin 176 de ani în urmă, pe Dealul Spirii, o simplă companie de pompieri, comandată cu vitejie, determinare şi spirit de sacrificiu de căpitanul Pavel Zăgănescu, cu puţinul armament uşor pe care îl putea avea în dotare, dar cu suficient curaj în inimile bravilor pompieri cât pentru o armată întreagă şi, mai ales, cât pentru toată oastea Sultanului, şi-a asumat sacrificiul suprem pentru a opri sau măcar încetini, fie şi preţ de câteva ore, armata otomană care năvălise în Bucureşti pentru a strivi idealurile şi succesul Revoluţiei de la 1848.
Evident, această zi de 13 septembrie a devenit, peste ani, data în care întreaga suflare românească sărbătoreşte Pompierii – pe cei care au luptat atunci şi pe cei care, de atunci încolo şi pentru totdeauna, se vor lupta pentru salvarea vieţilor şi avuţiilor românilor în orice situaţie critică, fie ea incendiu, accident sau tot ce Natura ori eroarea umană ne aruncă în cale. Însă nu doar acest lucru doresc să transmit astăzi, ci altceva, în opinia mea mult mai profund, şi anume lecţia demnităţii predată atunci de către Pompierii din Dealul Spirii.
Ei bine, această lecţie vine să ne amintească faptul că idealurile, valorile în care credem şi, în general, tot ce înseamnă visuri, aspiraţii, credinţe şi obiective personale şi naţionale trebuie adaptate uneori la circumstanţe (oamenii total inflexibili sunt cel puţin la fel de periculoşi precum cei prea flexibili) dar fără a se afecta fondul acestora, pentru că ce preţ mai au salvarea sau succesul temporar dacă sunt obţinute prin sacrificarea sufletului personal sau al spiritului unei naţiuni? Decât o victorie obţinută prin trădare, mai bine o înfrângere demnă, pentru că Istoria noastră ne-a învăţat că nici o înfrângere nu este definitivă, însă victoriile obţinute prin sacrificarea esenţialului sunt precum un edificiu înalt, dar bazat pe o temelie putredă: chiar dacă acum se înalţă semeţ spre soare, într-o zi cu siguranţă se va prăbuşi!
|
