|
primită de la domnul deputat Vasile-Aurel Căuş (Grupul parlamentar al PNL)
Pompierii sau demnitatea care construieşte naţiuni
Astăzi, 13 septembrie, celebrăm şi ne amintim de un moment care, în opinia mea, este încă insuficient valorificat în istoriografia românească şi, mai ales, în reprezentarea de sine a poporului român: rezistenţa eroică, fie ea şi sortită eşecului, a companiei de pompieri comandate de căpitanul Pavel Zăgănescu, ai cărei militari şi-au asumat chiar şi sacrificiul suprem pentru a ţine în loc trupele otomane, în ceea ce era pe atunci Dealul Spirii.
Ei bine, de ce mi se pare atât de important acest moment şi de ce l-aş include printre acele momente formative ale tinerei (pe atunci) naţiuni române, momente de care orice naţiune are nevoie pentru că, amintite generaţiilor succesive de copii şi de tineri, ele au potenţialul de a modela caractere, de a induce comportamente şi de a cultiva un set de virtuţi individuale care, ulterior, devin colective şi formează caracterul naţional? Pentru că o naţiune sănătoasă şi un popor sănătos care, la rândul lor, să edifice şi să menţină o democraţie sănătoasă, durabilă, solidă şi prosperă trebuie să aibă la bază un set de valori, iar printre aceste valori trebuie să se numere demnitatea. În viaţa fiecărui popor, precum în viaţa fiecărui om, de altfel, există momente faste şi momente nefericite, există bucurii şi tristeţi, există vremuri de pace şi siguranţă şi vremuri în care nu se poate şti ce aduce ziua de mâine. Totuşi, dacă în astfel de vremuri acea societate îşi abandonează valorile fundamentale, chiar dacă pe termen scurt ea supravieţuieşte, pe termen lung se îndreaptă inevitabil spre dispariţie sau spre o formă pe care nici ea nu ar mai recunoaşte-o. Or, în acest caz, la ce au folosit avantajele câştigate pe termen scurt? De aceea, lecţia pe care ne-o oferă, în opinia mea, ziua de astăzi este aceasta: chiar şi în momente care par fără ieşire, valorile şi spiritul unei naţiuni nu se abandonează, ci se apără cu orice preţ!
|
