|
primită de la doamna deputat Cătălina Ciofu (Grupul parlamentar al PNL)
21 septembrie – despre Pacea pe care o considerăm garantată
Instituită de Adunarea Generală a Organizaţiei Naţiunilor Unite, în anul 1981, prin Rezoluţia nr. 36/37, Ziua Mondială a Păcii are menirea de a ne aduce aminte cât de importantă pentru vieţile noastre aşa cum le concepem astăzi poate fi absenţa violenţei armate dintre state sau grupări substatale.
Este greu de conceput ceva mai important de atât, întrucât, de la cel de-al Doilea Război Mondial încoace, Europa nu a mai cunoscut conflicte majore (cu excepţia seriei de războaie care au însoţit destrămarea Iugoslaviei şi a invaziei ruseşti în Ucraina). De aceea am ajuns să considerăm pacea o stare naturală a lucrurilor, garantată şi practic imposibil de întrerupt.
Și totuşi, din păcate, ea nu a fost niciodată astfel şi nici acum nu este, în afara lumii europene şi euro-atlantice. Până la sfârşitul celui de-al Doilea Război Mondial, cel puţin pentru Europa de Est, era aproape normal ca fiecare generaţie să-şi dea tributul de sânge într-un război, iar supravieţuitorii să fie nevoiţi să reconstruiască ceea ce ar fi trebuit să moştenească de la înaintaşii lor şi să ducă mai departe, dar fusese distrus de invadatorii care, cel puţin în cazul nostru, aproape întotdeauna soseau din Răsărit.
Din fericire, această stare de fapt s-a schimbat, însă prea adesea greşim când ne întrebăm de ce s-a schimbat. Avem, poate, impresia că utilizarea războiului ca instrument în relaţiile internaţionale a fost pur şi simplu depăşită, când invazia din ţara vecină arată cât se poate de clar că nu este aşa. De fapt, utilizarea violenţei armate a luat sfârşit în lumea occidentală pentru că a existat o superputere capabilă şi dornică să-şi asume rolul de jandarm mondial – este vorba despre Statele Unite ale Americii şi, ca provocare prilejuită de Ziua Internaţională a Păcii, vă propun să citim sau să recitim împreună o carte care mie mi-a plăcut foarte mult – Lumea clădită de America, de Robert D. Kaplan şi, în urma acestei lecturi, să preţuim mai mult apartenenţa la NATO, siguranţa adusă de ea şi rolul acestei alianţe şi a principalei ei puteri militare în menţinerea păcii în Europa!
|
