|
primită de la domnul deputat Kiss Janos (Grupul parlamentar al PNL)
Să ne mândrim cu Patrimoniul cultural imaterial românesc
Știţi de ce mi-e dragă data de 16 noiembrie, când sărbătorim Ziua Patrimoniului cultural imaterial – o zi pe care poate mulţi dintre noi o trecem cu vederea sau nu ştim nici măcar dacă există? Ei bine, tocmai pentru cât de frumos, cât de duios chiar este conceptul pe care l-am sărbătorit în weekend - Ziua Patrimoniul cultural imaterial.
^ Ce îmi place la acest concept? Faptul că, într-o lume plină de ură, de vrajbă, de dorinţa de a elimina, uneori chiar fizic, diferitele feluri de inamici reali sau despre care doar ne închipuim că există, Patrimoniul Cultural Imaterial ne aduce aminte de faptul că ne putem iubi ţara, poporul şi cultura, cu tot ce înseamnă ele, fără să urâm, concomitent, pe nimeni. Putem iubi cămaşa cu altiţă – ia - pentru ce ne aminteşte ea fără să detestăm, în acelaşi timp, portul naţional preferat de alte neamuri. Putem aprecia ceramica de Horezu fără să ne uităm cu dispreţ la ceea ce au creat alte popoare. Putem preţui câtă delicateţe şi gingăşie zace într-un mărţişor fără să...în fapt, când privim la un mărţişor, chiar nu mai putem urî nimic şi pe nimeni!
Aşadar, de aceea iubesc această zi – pentru că ea ne arată cum putem crea punţi, cum putem (re)stabili legături şi cum putem găsi calea spre pace şi înţelegere de la nivelul nostru, al oamenilor simpli, până la cel mai înalt nivel. Or, în acest 2024 atât de complicat, de asta cred eu că are cea mai mare nevoie omenirea – de mai multe punţi, de mai multă armonie a intereselor şi de o mai bună capacitate de comunicare!
Și, apropos, vine iarna, aşa că haideţi să ne aducem aminte de colindătorii de ceată bărbătească, una dintre multele contribuţii româneşti la patrimoniul cultural imaterial, recunoscută de UNESCO şi preţuită ca atare în toată lumea!
|
