|
primită de la doamna deputat Mariana Vârgă (Grupul parlamentar SOS România)
Iresponsabilii de la guvernare atrag România în conflict armat, deoarece sprijinul militar acordat Ucrainei reprezintă o veritabilă Declaraţie de război la adresa Federaţiei Ruse!
1. Mandatul provizoriu al preşedintelui României nu permite angajamente cu privire la problemele de importanţă majoră pentru ţară!
După demisia lui Klaus Iohannis anunţată luni, 10 februarie 2025, conform art. 98 din Constituţia României, Ilie Bolojan, fostul şef al Senatului a preluat funcţia de preşedinte interimar ( având un mandat provizoriu, cu atribuţii restrânse, întrucât preşedintele interimar nu se bucură de legitimitatea celui ales).
În această calitate, domnul Bolojan a consultat partidele cu privire la posibilitatea de a desfăşura trupe în Ucraina pentru a descuraja o nouă agresiune rusă, o agresiune ,,imaginară” în ceea ce priveşte România!
Uterior, presedintele interimar Ilie Bolojan a participat la summitul liderilor europeni organizat la Londra de premierul britanic Keir Starmer. În cadrul întâlnirii, s-au discutat măsuri concrete pentru sprijinirea Ucrainei şi consolidarea securităţii europene, cu accent pe un posibil armistiţiu.
La această întâlnire, deşi nu a avut un mandat legitim, constitutional, domnul Bolojan a afirmat următoarele: ,,până la încheierea focului, deci la realizarea unui armistiţiu, menţinerea sprijinului financiar şi militar pentru Ucraina…,,
2. Legislaţia internă aplicabilă în ceea ce priveşte politica de apărare:
Potrivit art. 92 din Constituţia României, în domeniul apărării presedintele Romaniei este comandantul forţelor armate şi îndeplineşte funcţia de preşedinte al Consiliului Suprem de Apărare a Țării. El poate declara, cu aprobarea prealabila a Parlamentului, mobilizarea parţiala sau totală a forţelor armate.
De la începutul războiului, preşedintele Ucrainei, Volodymyr Zelenskyy, a încercat să denigreze România şi Polonia şi să le atragă în război, ca să nu fie sigurul iresponsabil care-şi distruge propria ţară!
În condiţiile în care obligaţia principală a României în cadrul NATO este apărarea flancului estic, adică a propriului teritoriu, dat fiind faptul că Federaţia Rusă se opune trupelor de coaliţie şi de menţinere a păcii pe teritoriul său, că nu există Armistiţiu de Pace între Ucraina şi Federaţia Rusă, faptul că Ucraina nu este în UE şi în NATO, consider că sprijinul militar acordat Ucrainei, în lipsa unei Rezoluţii ONU, reprezintă o veritabilă Declaraţie de război la adresa Federaţiei Ruse, iar guvernanţii iresonsabili care conduc România nu vor decât să atragă România în război!
În aceeaşi ordine de idei, potrivit art. 1 din Legea nr. 45 din 1 iulie 1994 (actualizată) Legea apărării naţionale a României, apărarea naţională cuprinde ansamblul de măsuri şi activităţi adoptate şi desfăşurate de statul român în scopul de a garanta suveranitatea naţională, independenta şi unitatea statului, integritatea teritorială a ţării şi democraţia constituţională, iar art. 7 din lege, prevede următoarele: ,,conducerea sistemului naţional de apărare este un atribut exclusiv şi inalienabil al autorităţilor constituţionale ale statului şi se realizează de către: Parlament, Preşedintele Românie, Consiliul Suprem de Apărare a Tarii, Guvernul României, Ministerul Apărării şi autorităţile administraţiei publice cu atribuţii în domeniul apărării naţionale”.
Partidul S.O.S România este de acord cu adoptarea de măsuri privind întărirea flancului estic de la Marea Baltică la Marea Neagră, sens în care trebuie să-şi aducă toate statele europene contribuţia, dar nu putem discuta în acest context de intervenţii armate în afara spaţiului Uniunii Euroepene şi în lipsa unei Rezoluţii ONU, ci cel mult despre un singur tip de sprijin şi contribuţie de adus la garantarea securităţii în această zonă, respectiv ajutor umanitar. În prezent nu putem discuta de o declaraţie de război directă sau indirectă împotriva Federaţiei Ruse, pentru că Rusia nu a atacat nici un stat din UE sau NATO!
În ceea ce priveşte participarea forţelor armate la misiuni în afara teritoriului statului român, Legea nr. 42 din 15 martie 2004 reglementează condiţiile în care forţele armate ale României participă la misiuni în afara teritoriului statului român, misiunile la care pot participa forţele armate în afara teritoriului statului român fiind: a) de apărare colectivă; b) în sprijinul păcii; c) de asistenţă umanitară; d) tip coaliţie; e) exerciţii comune; f) individuale; g) ceremoniale.
Important este faptul că, potrivit articolului 7 alin. 2 din lege ,,În situaţia în care trimiterea forţelor armate în afara teritoriului statului român în misiunile prevăzute la art. 2 lit. b) şi d) nu se face în baza unui tratat internaţional la care România este parte, Preşedintele României solicit încuviinţarea Parlamentului”.
Ori, preşedintele interimar al României nu a cerut încuviinţarea Parlamentului pentru a garanta sprijinul financiar şi militar pentru Ucraina, mai exact a susţinut că România va menţine sprijinul financiar şi militar pentru Ucraina până la încheierea focului.
3. Situaţia este mult mai gravă, dat fiind faptul că România a adoptat două acte normative prin care acceptă ,,transferal de autoritate” asupra armatei române, către forţe armate străine, cu acordul Statului Major al Apărării.
Faptul că România a acceptat să participle cu un batalion în trupele de coaliţie, nu înseamnă că poporul român este de acord cu transferul de autoritate asupra întregii armate române către forţe armate străine.
Să urmăm exemplul lui Carol I al României, Principe de Hohenzollern-Sigmaringen, care nu a acceptat să cedeze comanda armatei române unui general rus în războiul de independenţă din anul 1877.
Având în vedere dispoziţiile art.118 şi 119 din Constituţia Românie, în baza principiului loialităţii constituţionale reglementat de art. 1 alin.5 din Constituţie, considerăm că structurile din cadrul Armatei României nu pot fi transferate comandantului forţelor armate străine care conduc o operaţie militară pe teritoriul statului român, deoarece Statul Major al Apărării nu poate fi subordonat!
4. Care este miza coaliţiei europene pentru înarmare, în condiţiile în care pacea trebuie să aibă prioritate?! Lupta pentru resursele naturale ale Ucrainei!
Din declaraţiile preşedintelui SUA, Donald Trump, rezultă că pentru suma de 150 miliarde Euro investiţi de Uniunea Europeană în războiul din Ucraina, există contracte ale statelor membre UE prin care vor exploata resursele minerale ucrainene, inclusiv pământurile rare ale Ucrainei, pentru a-şi recupereza investiţiile de război!
Uniunea Europeană şi Statele Unite se află într-o competiţie directă pentru drepturile asupra bogăţiilor minerale ale ţării afectate de război. Administraţia Trump urmăreşte exploatarea minereurilor, petrolului, gazelor şi infrastructurii portuare, compensaţii de 500 de miliarde de dolari pentru ajutorul oferit Ucrainei în timpul războiului.
Bruxelles-ul a propus un acord propriu privind „materialele critice”, la doar câteva zile după ce preşedintele american Donald Trump a declarat că Washingtonul este aproape de a semna un pact similar.
Aşadar există interese ascunse ale statelor UE de a angrena şi România într-un război direct cu Federaţia Rusă. De aceea, în contextul actual, noi nu trebuie să ,,muşcăm momeala” preşedintelui Franţei Emmanuel Macron, care se crede urmaşul lui Napoleon şi vrea să invadeze Rusia!
|
