|
primită de la domnul deputat Dumitru Țiplea (Grupul parlamentar al PNL)
Fântâna Albă şi datoria noastră de a nu uita!
Cu prilejul zilei de 1 aprilie, ne înclinăm cu respect şi durere în faţa memoriei celor câteva mii de români masacraţi la Fântâna Albă, în anul 1941.
Un episod tragic, dar prea puţin cunoscut din istoria noastră naţională, o rană deschisă care nu poate fi nici uitată, nici ignorată. Cu aproape un an mai devreme, între 26 şi 28 iunie 1940, în urma odiosului Pact Ribbentrop-Molotov, Rusia lui Stalin transmitea un ultimatum Guvernului României, cerând cedarea imediată a Basarabiei, Bucovinei de Nord şi Ținutului Herţa. Prinşi într-o menghină geopolitică, cu Germania lui Hitler, interesată de grânele şi petrolul românesc necesare maşinăriei sale de război, şi cu Rusia sovietică, dornică să subjuge din nou aceste teritorii şi poporul nostru, liderii politici români s-au văzut nevoiţi să aleagă între o rezistenţă armată cu şanse minime de reuşită şi acceptarea unor revendicări teritoriale impuse cu forţa. Alternativa cedării ar fi fost, probabil, desfiinţarea completă a statului român, aşa cum se întâmplase deja cu Polonia, îngenuncheată în toamna lui 1939 de cele două regimuri totalitare.
Cu o Polonie ştearsă de pe hartă, o Franţă înfrântă de Wehrmachtul nazist, o Britanie bombardată necontenit de Luftwaffe şi Țările Baltice şi Finlanda deja supuse agresiunii sovietice, România, izolată politic, militar şi hărţuită economic, s-a văzut constrânsă să cedeze presiunilor conjugate ale lui Hitler, Mussolini şi Stalin. Momentul de la 1 aprilie 1941, un act de teroare împotriva unei populaţii civile paşnice, rămâne o lecţie amară despre preţul libertăţii şi cruzimea regimurilor totalitare. Este datoria noastră, ca reprezentanţi ai statului român, să păstrăm vie amintirea acestor martiri. Să spunem generaţiilor tinere adevărul istoric. Să nu permitem ca suferinţa lor să fie uitată, minimalizată sau falsificată.
Din păcate, astăzi trăim din nou momente care păreau, odinioară, doar parte dintr-o istorie tragică. Poporul ucrainean trece, de peste trei ani, prin momente cumplite, provocate de aceeaşi armată care, acum mai bine de 80 de ani, ne-a adus şi nouă atâta suferinţă. Tinerii şi generaţiile viitoare trebuie să înţeleagă că libertatea este o valoare supremă, dar nu este un dat. Ea poate fi pierdută. Ideologii criminale, puse în aplicare de indivizi pentru care viaţa nu are nicio valoare, au încercat şi continuă să încerce să răpească acest drept popoarelor ce nu-şi doresc nimic altceva decât să trăiasca în pace. Libertatea se plăteşte adesea cu sânge, o ştim foarte bine. De aceea, memoria martirilor şi eroilor naţiunii noastre ne obligă să rămânem fermi, demni şi vigilenţi în faţa oricărui agresor care doreşte să ne subjuge. Veşnică pomenire românilor ucişi la Fântâna Albă!
|
