|
primită de la doamna deputat Raisa Enachi (Grupul parlamentar SOS România)
La Huşi, sănătatea oamenilor e ţinută pe loc de orgolii şi comenzi politice
Când medicii trebuie să ceară voie de la primărie ca să-şi facă meseria, nu mai vorbim despre un spital, ci despre un sistem bolnav.
Ce se întâmplă la Spitalul Municipal „Dimitrie Castroian” din Huşi nu e doar o problemă locală, ci şi un semnal de alarmă care ar trebui să zdruncine din temelii Ministerul Sănătăţii. Nu mai vorbim despre lipsuri obişnuite sau despre birocraţie, ci despre blocaje impuse politic, despre presiuni neoficiale şi despre decizii care se iau sau se amână în funcţie de interese care nu au nicio legătură cu medicina.
La Huşi, lucrurile au scăpat de sub control, deciziile nu mai sunt luate de medici, ci de cei care conduc oraşul. Orice pas care ar putea ajuta spitalul este blocat, întârziat sau condiţionat de aprobări informale venite din zona administraţiei locale, fără nicio justificare legală şi fără legătură cu realitatea din teren. În loc ca cei din conducerea interimară să fie sprijiniţi, sunt puşi în situaţia de a cere acordul unor persoane fără pregătire medicală pentru orice decizie care ţine de buna funcţionare a spitalului.
Medicina nu se face pe bază de telefoane sau aprobări politice, dacă într-un spital fiecare hotărâre trebuie să treacă printr-un filtru politic, atunci nu mai vorbim despre un sistem medical, ci despre o structură de control care afectează direct viaţa oamenilor. Medicii nu mai pot acţiona liber, nu pot aplica soluţii simple, logice, urgente, pentru că se lovesc constant de blocaje impuse din afară.
Spitalul nu este un teren de control administrativ, nu este locul unde imaginea unui primar sau influenţa unui partid trebuie protejate. Este un serviciu public care ar trebui să funcţioneze simplu, pe bază de competenţă, responsabilitate şi reacţie rapidă la problemele reale. Ori asta, în momentul de faţă, la Huşi nu se mai întâmplă.
Solicit Ministerului Sănătăţii să preia temporar conducerea acestei unităţi, printr-o echipă care să repună lucrurile în ordine, fără interferenţe din partea autorităţilor locale. Este nevoie de stabilitate, de reguli clare şi de protejarea actului medical de orice formă de presiune externă. Conducerea trebuie să poată decide, fără să stea cu ochii la uşa biroului primarului.
În paralel, trebuie declanşat un audit extern şi făcută publică, regulat, activitatea administrativă şi medicală a spitalului, ca cetăţenii să vadă ce funcţionează şi ce nu şi cine îşi face treaba. Nu cer campanii şi nu e nevoie de vorbe mari. E nevoie de intervenţie clară şi eficientă.
Dacă Ministerul Sănătăţii alege în continuare să nu intervină, atunci nu doar asistă pasiv, ci devine direct responsabil pentru fiecare blocaj, pentru fiecare pacient pus în pericol şi pentru fiecare zi în care spitalul din Huşi e lăsat să funcţioneze după reguli impuse de frică, nu de lege.
Complicitatea prin tăcere e tot o formă de vină, iar preţul îl plătesc românii.
|
