|
primită de la doamna deputat Andreea Petronela Cîmpianu (Grupul parlamentar SOS România)
„Să ardem ca o flacără, măcar, dacă nu putem învinge!”
Noaptea de 14/15 mai a rămas ca o ceaţă neagră în memoria poporului român. Durerea, chinul, scrâşnetul dinţilor celor torturaţi şi maltrataţi de regimul comunist, răsună şi acum în memoria colectivă.
Și nu oricine era vizat, ci, în special, cei mai tineri. Cei care ar fi putut fi generaţia de intelectuali ai României. Cei din rândul cărora s-ar fi putut ridica doctorii, profesorii, inginerii, preoţii, savanţii de mai târziu. S-a dorit distrugerea poporului român, prin distrugerea tinerei generaţii, prin distrugerea posibililor intelectuali sau cărturari. Aproape zece mii de tineri au fost ţinta mârşavelor manevre comuniste. Tinerii, organizaţi ca rezistenţă împotriva comuniştilor, aşteptau doar un semn pentru a-şi lua ţara înapoi. Din păcate, mulţi dintre cei arestaţi în urma raziei nu au mai văzut niciodată lumina zilei.
Iniţiatorul planului a fost cel care, mai târziu, va înfiinţa un alt organ de represiune – Securitatea.
„Tot ce a fost frumos şi nobil a fost călcat în picioarele hâde de cel mai monstruos fenomen al istoriei comunismului bolşevic. Pericolul morţii întinse aripa neagră asupra miilor de tineri care erau legaţi de tradiţiile poporului”,declara unul din supravieţuitorii închisorilor de atunci.
“Să ardem ca o flacără, măcar, dacă nu putem învinge!”, aşa spuneau tinerii acelei mişcări. Și într-adevăr, au rămas ca o flacără în istoria acestui popor. O flacără care a ars într-o noapte, cu o lumină atât de puternică şi curată, că a orbit negura hâdă a istoriei pentru totdeauna.
Cinste lor, celor pe care nu îi vom uita şi nu îi vom ascunde în indiferenţă. Aceşti martiri sunt o lecţie despre sufletul liber şi demn al poporului român. Despre puterea lăuntrică ce zace în sufletele toturor celor care simt şi gândesc liber, a celor care îşi iubesc pământul pe care s-au născut, mai presus de limită şi durere, a celor al căror glas se aude strigând în noaptea de 14 spre 15 mai: “Am plecat ,dar nu am dispărut”.
|
