|
primită de la doamna deputat Raisa Enachi (Grupul parlamentar SOS România)
Ziua Internaţională a Căştilor Albastre, între idealul păcii şi realităţile geopolitice
Ziua de 29 mai marchează Ziua Internaţională a Forţelor ONU de Menţinere a Păcii, cunoscută şi ca Ziua Internaţională a Căştilor Albastre, un moment de recunoaştere a sacrificiilor şi eforturilor celor trimişi în misiuni sub egida Naţiunilor Unite, în teatre de operaţii marcate de conflicte, instabilitate şi urgenţă umanitară.
România s-a alăturat acestui efort global, contribuind cu peste 6.000 de militari de-a lungul anilor, în misiuni în Irak, Kuweit, Somalia, Angola, Mali, Congo, Kosovo şi alte regiuni tensionate. De la observatori şi ofiţeri de stat major până la unităţi complete, militarii români au demonstrat profesionalism, demnitate şi curaj în teatre internaţionale de operaţii.
Totuşi, într-o epocă în care se invocă tot mai des pacea, dar se aplică frecvent dubla măsură, este legitim să ne întrebăm dacă toate aceste misiuni mai servesc idealurile iniţiale ale Naţiunilor Unite sau dacă, în unele cazuri, devin instrumente geopolitice prin care marii actori internaţionali îşi perpetuează influenţa, mascând interese economice şi strategice sub un discurs al cooperării „neutre”.
România nu trebuie să accepte automat orice angajament, doar pentru că este sub sigla ONU sau în cadrul unui parteneriat. Statul român are datoria de a-şi păstra suveranitatea decizională şi de a evalua obiectiv, de la caz la caz, oportunitatea implicării, ţinând cont de siguranţa militarilor săi, de interesul naţional şi de respectarea principiilor proprii.
Participarea militarilor noştri nu ar trebui transformată într-un simplu gest de imagine externă, în timp ce, în plan intern, aceştia rămân uitaţi, subevaluaţi sau trimişi să reprezinte o ţară care nu îndrăzneşte să întrebe şi să spună „nu”, atunci când simte că lucrurile nu sunt în regulă. Militarii români nu sunt simple unelte într-un joc global, ci cetăţeni ai unui stat care, dacă se respectă, trebuie să îi apere, nu doar să îi folosească pentru a da bine în comunicate.
Cred în ideea de pace, dar nu într-una dictată de alţii. Cred în colaborarea între state, dar nu atunci când România este pusă în poziţia de a-şi pierde vocea, libertatea de decizie şi demnitatea. Mai presus de orice, cred că fiecare popor are dreptul să-şi aleagă singur drumul, fără să fie împins într-o direcţie care nu i se potriveşte şi pe care nu a ales-o cu adevărat.
Este nevoie, mai ales în astfel de momente, de o reflecţie onestă şi responsabilă din partea celor care decid. O reflecţie asupra sensului real al fiecărei misiuni internaţionale în care România îşi trimite militarii, asupra interesului naţional care ar trebui să stea în spatele acestor decizii şi asupra respectului faţă de cei pe care îi expunem unor riscuri reale, în conflicte care nu ne aparţin şi în care nu avem voie să intrăm orbeşte.
|
