|
primită de la doamna deputat Ioana Grosaru (neafiliat)
2 iunie – Ziua renaşterii unei ţări şi a unui popor
Anii de dictatură şi război în care Mussolini târâse Italia au condus în final la un dezastru economic. Avuţia naţională fusese redusă la o treime, iar în ţară domnea inflaţia, şomajul, sărăcia, pe fondul cărora se dezvoltase piaţa neagră.
În această situaţie, armistiţiul din 1943 aduce renaşterea speranţei politice. Monarhia, care era considerată vinovată pentru colaborare cu fascismul şi părtaşă la situaţia dezastruoasă în care se afla ţara, va fi amendată. Pe 2 iunie 1946, poporul va fi chemat la urne şi prin Referendum îşi va alege forma de guvernare. Între monarhie şi republică, va alege Republica! La 13 iunie regele pleacă în exil, iar la 28 iunie Adunarea Constituantă îl va desemna ca preşedinte provizoriu al noii Republici pe Enrico De Nicola.
Au urmat ani grei de guvernare. Pentru a se depăşi dificultăţile şi râcilele unei societăţi corupte, pentru ca Italia să devină ceea ce este acum, s-au făcut eforturi pe toate planurile, momentele de criză fiind depăşite mai ales prin gândirea şi capacitatea de organizare ale unor conducători, ale unor oameni politici cu viziune remarcabilă. Și este de menţionat aici puternica personalitate a lui Alcide De Gasperi, care a marcat acei ani de început ai Republicii. Figură de o rigiditate morală austeră, dar şi suplă în acelaşi timp, a condus, între 11 decembrie 1945 şi 2 august 1953, nouă cabinete succesive. Măsurile care s-au luat în acea perioadă aveau să conducă Italia pe drumul democraţiei. De altfel, Constituţia elaborată între martie şi decembrie 1947 şi intrată în vigoare la 1 ianuarie 1948, la Articolul 1, stabilea că „Italia este o Republică democratică întemeiată pe muncă.” Aceasta va fi regula de bază după care Italia se va conduce şi va funcţiona.
Astăzi, după 79 de ani de politică democratică, Italia este una dintre ţările europene cu economii funcţionale, cu branduri renumite, cu bune relaţii politice, economice şi culturale cu marile state ale lumii. Este un port stindard al politicilor de promovare a păcii, a bunei înţelegeri între naţiuni, pentru un viitor paşnic şi fără conflicte.
Raporturile bilaterale dintre Italia şi România au fost şi continuă să fie solide şi bogate, bazate pe legătura de prietenie ce există între cele două ţări şi care îşi are originile într-o istorie şi o cultură împărtăşite, în apartenenţa comună la latinitate şi într-un puternic parteneriat economic. În 2024 s-au celebrat 145 de ani de la stabilirea raporturilor diplomatice la nivel de Legaţie, între Roma şi Bucureşti (5 decembrie 1879), prin recunoaşterea independenţei României de către Italia şi acreditarea la Bucureşti a Contelui Giuseppe Tornielli-Brusati di Vergano.
De-a lungul secolului al XX-lea, aceste relaţii au evoluat constant. În Primul Război Mondial, cele două ţări au fost aliate în cadrul Antantei, iar în perioada interbelică au menţinut contacte diplomatice susţinute. În timpul celui de-Al Doilea Război Mondial, ambele ţări au făcut parte din Axa, înainte de a întoarce armele, iar, după război, în ciuda diferenţelor ideologice majore, relaţiile dintre România comunistă şi Italia democratică au continuat să fie solide, cu excepţia perioadei de răcire diplomatică dintre 1948-1955. După aceşti ani a urmat o destindere a raporturilor dintre cele două ţări, atât pe plan politic, cât şi economic, ceea ce a dus la colaborări culturale, academice şi economice convenabile pentru ambele state. După 1989, odată cu căderea regimului comunist, relaţiile s-au intensificat rapid, iar astăzi România şi Italia sunt parteneri apropiaţi în cadrul UE şi NATO, colaborând strâns în domenii precum economia, securitatea, cultura şi educaţia, pe fundamente solide construite de-a lungul unei istorii şi a unor valori comune.
Anul Cultural România – Italia, programat pentru 2026, va cuprinde evenimente ce vor contribui la o consolidare şi mai accentuată a legăturilor dintre cele două ţări şi vor deschide noi ferestre de comunicare între toate mediile şi persoanele implicate în activităţi de cultură, literatură, artă dramatică şi vizuală, muzică etc.
Prezenţă activă în viaţa culturală din România încă de la formarea sa în a doua jumătate a secolului al XIX-lea, comunitatea istorică italiană şi-a reluat implicarea pe scena culturală, întreruptă în timpul regimului comunist, după Revoluţia din 1989. Din partea acestei comunităţi, a membrilor Asociaţiei Italienilor din România – RO.AS.IT. care o reprezintă la nivel parlamentar, precum şi a poporului român frate, transmitem Italiei şi poporului italian cele mai sincere urări cu ocazia Zilei Naţionale şi dorim un viitor prosper în care să se împlinească toate aspiraţiile sale!
Trăiască Italia!
Viva l’Italia! ”.
|
