|
primită de la doamna deputat Raisa Enachi (Grupul parlamentar SOS România)
CFR Călători, în derivă – consecinţa nepăsării şi a tăcerii vinovate
România nu se clatină din cauza unui război sau a unui dezastru natural, ci pentru că statul a uitat să-şi facă datoria. Ceea ce părea de neimaginat devine realitate, trenurile riscă să se oprească, gările se închid, iar transportul feroviar se prăbuşeşte sub greutatea nepăsării şi a incompetenţei.
CFR Călători nu mai este doar o companie în dificultate, ci un simbol al unui sistem care se dezintegrează în tăcere, în timp ce autorităţile privesc pasiv. Locomotivele rămân fără combustibil, garniturile zac defecte, iar românii nu ştiu dacă mâine vor putea ajunge la muncă, la spital sau acasă.
Datoriile cresc, salariile întârzie, iar cursele sunt în pericol de suspendare chiar în sezonul estival, când mii de români depind de ele. În anul 2025, România încă mai foloseşte locomotive diesel care depind de motorină, o dovadă a eşecului politicilor de modernizare şi electrificare promovate de ministrul Grindeanu. În loc de investiţii serioase, doar promisiuni. În loc de reforme, doar conservarea unui sistem învechit, fragil şi profund ineficient. Totul este rezultatul unei guvernări iresponsabile, care a distrus infrastructura publică vitală, lăsând în urmă doar discursuri goale şi explicaţii fără fond.
Mandatul fostului premier Marcel Ciolacu a coincis cu declinul accelerat al CFR Călători, împinsă spre colaps prin decizii iresponsabile. Compensaţiile esenţiale pentru funcţionarea companiei au fost tăiate, fără nicio justificare clară şi fără o minimă evaluare a impactului. Potrivit datelor oficiale, bugetul alocat pentru 2025 acoperă doar 36% din cheltuielile lunare. Un dezastru bugetar care a blocat întreţinerea trenurilor, a lăsat locomotivele fără motorină şi angajaţii fără siguranţa salariului.
România riscă să rămână fără transport feroviar exact când oamenii au cea mai mare nevoie de el, pentru a merge la muncă, în vacanţă, sau acasă, la familie. Nu vorbim doar despre o criză financiară sau tehnică, ci despre o lovitură directă dată vieţii de zi cu zi a milioane de români. Copiii nu mai ajung la şcoală, bătrânii nu-şi mai pot vedea rudele, navetiştii nu mai au cu ce merge la serviciu. Se rupe legătura reală dintre români, dintre oraşe şi sate. Se rupe ceea ce ne ţine împreună.
În timp ce toate acestea se întâmplă, autorităţile tac. Guvernul interimar asistă pasiv. Preşedintele nu reacţionează, deşi vorbim despre o criză de infrastructură strategică, de siguranţă naţională. Rutele se închid, trenurile sunt trase pe dreapta, iar angajaţii CFR trăiesc cu frica zilei de mâine.
Cei care au condus România trebuie să răspundă. Guvernul şi Ministerul Transporturilor trebuie să vină în faţa Parlamentului nu cu scuze, ci cu soluţii reale. Banii trebuie alocaţi de urgenţă, datoriile plătite, iar reţeaua feroviară repusă în funcţiune, nu abandonată.
Ministrul interimar Sorin Grindeanu nu poate pretinde că nu cunoaşte realitatea. Era acolo când s-au tăiat fondurile. Era acolo când s-a ales inacţiunea. Tăcerea şi fuga de răspundere nu mai pot fi scuze. Sunt complicitate. Iar preţul îl plătesc românii, zi de zi, cu trenuri blocate, salarii întârziate şi drumuri închise.
Soluţii există, depolitizarea conducerii, finanţare predictibilă, investiţii în infrastructură şi material rulant, audit independent, reforme reale. Nu cosmetizări, nu declaraţii sterile. CFR Călători trebuie salvat, nu împins în groapă. România are nevoie de trenuri funcţionale, de rute active, de încredere în stat. Nu de eşecuri planificate şi apoi tratate cu indiferenţă.
România trebuie să se comporte ca un stat European, responsabil, eficient, atent la nevoile cetăţenilor, şi nu ca o administraţie de avarie care asistă pasiv la prăbuşirea serviciilor publice. Nu cer miracole. Cer normalitate. Cer ca trenurile să circule, angajaţii să fie plătiţi la timp, iar guvernarea să nu mai fie condusă cu spatele la realitate.
|
