|
primită de la doamna deputat Ramona Lovin (Grupul parlamentar AUR)
Numărul copiilor rămaşi singuri acasă este în creştere. Avem datoria să-i protejăm acum, nu după tragedii
Cele mai recente date ale Autorităţii Naţionale pentru Protecţia Drepturilor Copilului şi Adopţie (ANPDCA) arată o realitate cutremurătoare: 8.102 copii din România cresc astăzi fără ambii părinţi, plecaţi la muncă în străinătate, iar peste 53.000 de copii au cel puţin un părinte plecat. Faţă de finalul anului trecut, numărul copiilor complet lipsiţi de prezenţa părinţilor este în creştere, în loc să scadă.
„Aceşti copii trăiesc zilnic cu dorul de mamă şi tată. Cresc în case unde părintele lipseşte, iar dragostea de acasă e înlocuită cu apeluri video scurte şi cu promisiuni că ‘ne vedem la vară’. În unele cazuri, din nefericire, lipsa sprijinului emoţional şi a unei prezenţe adulte stabile a dus la tragedii, inclusiv copii care şi-au pus capăt zilelor. Câte astfel de drame mai trebuie să se întâmple pentru ca autorităţile să acţioneze?”, a precizat deputatul Ramona Lovin.
Potrivit datelor ANPDCA, majoritatea acestor copii sunt lăsaţi în grija rudelor de până la gradul IV, fără sprijin financiar din partea statului şi fără monitorizare psihologică. Doar un număr redus beneficiază de măsuri formale de protecţie, iar în mediul rural, unde fenomenul este cel mai răspândit, serviciile sociale sunt adesea inexistente sau insuficiente.
„În timp ce România se limitează la rapoarte statistice anuale, alte ţări au adoptat măsuri concrete:
- Italia: Lege specială (2017) care obligă şcolile să monitorizeze copiii cu părinţi plecaţi şi să colaboreze cu serviciile sociale locale.
- Polonia: Program guvernamental „Leaving but not alone”, cu consilieri şcolari plătiţi de stat şi sprijin financiar direct pentru familiile tutore.
- România: Rapoarte obligatorii, dar fără finanţare suplimentară pentru rudele care îngrijesc copilul şi fără obligaţia de a asigura suport psihologic constant.
Nu este o chestiune de imposibilitate legislativă sau financiară. Modelele există, funcţionează în alte state europene şi pot fi adaptate la realitatea noastră. Ceea ce lipseşte este voinţa politică de a le implementa.
Solicit Guvernului şi Parlamentului să trateze această problemă drept o urgenţă naţională şi să adopte imediat măsuri concrete precum:
1. Sprijin financiar direct pentru familia sau persoana care îngrijeşte copilul rămas fără părinţi, chiar şi în lipsa unei măsuri formale de plasament.
2. Plan de sprijin individual obligatoriu, cu evaluare psihologică şi monitorizare periodică pentru fiecare copil aflat în această situaţie.
3. Program naţional cu centre comunitare de suport şi consiliere psihologică gratuită.
4. Parteneriate între şcoli, primării şi direcţiile de asistenţă socială pentru identificarea rapidă a copiilor în risc de abandon şcolar şi marginalizare socială.
5. Implicarea misiunilor diplomatice ale României pentru facilitarea comunicării constante între părinţii din diaspora şi copiii lor, inclusiv prin servicii de consiliere la distanţă.
Aceşti copii nu sunt vinovaţi pentru alegerile părinţilor lor, dar sunt cei care plătesc cel mai greu preţ al migraţiei economice. Dacă nu acţionăm acum, riscăm să pierdem o generaţie întreagă, marcată de traume, lipsă de sprijin şi abandon. România nu-şi poate permite să ignore acest semnal de alarmă”, a declarat Ramona Lovin.
|
