|
primită de la domnul deputat Sergiu-Lucian Matei (Grupul parlamentar POT)
Cumulul interzis pentru cetăţeni, dar permis pentru guvernanţi?
În ultimele zile, premierul României a anunţat cu mare fast o măsură „reformatoare”: interzicerea cumulului pensiei cu salariul. Ni se spune că această decizie ar fi menită să aducă „echitate” în societate.
Dar, stimaţi cetăţeni, avem câteva întrebări fireşti şi, poate, incomode:
-Oare la „echitate” nu intră şi indemnizaţia dublă a premierului, care este şi parlamentar şi membru al Guvernului?
-Oare nu este tot un „cumul” atunci când un ministru are şi indemnizaţia de deputat sau senator, şi pe cea de ministru?
-Sau poate că, atunci când vorbim de ei, de „specialii” din fruntea statului, acest cumul nu se mai numeşte cumul, ci „compensaţie pentru responsabilitate”?
Cu alte cuvinte, pentru cetăţenii de rând se aplică legea austerităţii, iar pentru demnitari se aplică regula excepţiei. Pensiile şi salariile oamenilor obişnuiţi devin o problemă de moralitate publică, dar indemnizaţiile şi privilegiile clasei politice nu deranjează pe nimeni.
Ne întrebăm: de ce să fie vinovat pensionarul care, după o viaţă de muncă, îşi caută un loc de muncă pentru a supravieţui, dar să fie absolvit ministrul care adună două sau chiar trei surse de venit de la stat?
De ce să fie „ruşinos” pentru un profesor sau medic pensionar să mai câştige un salariu, dar să fie „onorabil” pentru un parlamentar să ia şi indemnizaţia de la Cameră sau Senat, şi pe cea de la minister?
Românii sunt sătui de ipocrizie şi de dublul limbaj al guvernanţilor. Dacă vrem echitate, atunci să începem cu vârful piramidei, nu doar cu baza ei.
Aşteptăm ca premierul să dea un exemplu personal şi să clarifice public:
Renunţă la una dintre indemnizaţii?
Vor renunţa colegii săi miniştri-parlamentari la privilegiul cumulului?
Sau vor continua să predice „austeritate” pentru popor şi „prosperitate” pentru guvernanţi?
Până atunci, măsura anunţată nu arată decât încă un lucru: în România există două categorii de cetăţeni – unii obligaţi să strângă cureaua şi alţii, la vârful puterii, care îşi fac curelele mai largi pentru a prinde cât mai multe indemnizaţii la brâu.
|
