|
primită de la domnul deputat Tudor Ionescu (Grupul parlamentar SOS România)
În fiecare an pe 31 august sărbătorim comoara cea mai de preţ a neamului nostru: Limba Română! Liantul care a unit generaţii, ţinuturi şi destine, limba strămoşilor noştri este puntea ce leagă trecutul de viitor, temelia identităţii noastre naţionale.
În limba română s-au scris primele cronici, în ea s-au rostit rugăciunile strămoşilor, s-au cântat doinele şi s-au ridicat glasurile pentru libertate.
Limba română nu este doar un mijloc de comunicare – este sufletul poporului român. Eminescu o numea cu dragoste „floarea sufletului etnic al românimii”, iar adevărul spus de el rămâne veşnic: „Când ea se va stinge, atunci şi poporul va pieri.” Pentru că cine îşi pierde limba, îşi pierde rădăcinile şi se deznaţionalizează. Și din păcate, milioane de români au fost de-a lungul istoriei asimilaţi, pierzându-şi graiul strămoşesc prin maghiarizare, rusificare, ucrainizare, sârbizare, bulgarizare sau grecizare.
Astăzi, în afara graniţelor României, trăiesc peste 10 milioane de români care duc cu ei, ca pe o icoană, graiul strămoşesc. În total, peste 30 de milioane de suflete din întreaga lume vorbesc româneşte. Ei sunt dovada vie că limba noastră trece dincolo de graniţe şi devine o patrie în sine.
Astăzi, să nu uităm că românii din Basarabia, Bucovina, Ținutul Herţa, Valea Timocului, Voivodina sau din Peninsula Balcanică vorbesc aceeaşi limbă, uneori cu bucurie, alteori cu suferinţă, dar întotdeauna cu mândrie.
Tot astăzi să ne amintim că limba română are patru dialecte: dacoromân, aromân, megleno-român şi istro-român. Iar dacă dialectul dacoromân este limba oficială a celor două state româneşti – România şi Republica Moldova – şi are statut de limbă oficială şi în provincia autonomă Voivodina din Serbia, dialectele aromân, megleno-român şi istro-român sunt astăzi în primejdie, ameninţate cu dispariţia. În Grecia, Albania, Bulgaria, Macedonia de Nord şi Croaţia, aromânii, megleno-românii şi istro-românii nu au acces la educaţie în limba română în şcolile de stat şi nici la servicii religioase în limba maternă, deşi în România minorităţile greacă, albaneză, bulgară, macedoneană şi croată au reprezentanţi în Parlament. Aceasta este o nedreptate pe care nu o putem trece sub tăcere!
Să ne amintim că limba română ne uneşte de la Tisa până dincolo de Nistru, din Bucovina până în Tesalia şi din Bucureşti până în diaspora de pe toate continentele. Ea este liantul care face din românii risipiţi în lume o singură familie.
Astăzi, oriunde bate inima unui român – la Bucureşti, la Chişinău, în Bucovina, în Basarabia sau în orice colţ al lumii – bate şi pentru limba lui. Este datoria noastră să o păstrăm curată, să o transmitem copiilor noştri şi să o apărăm de uitare şi înstrăinare.
Astăzi şi pentru totdeauna, patria noastră este limba română. S-o păstrăm vie, s-o apărăm şi s-o dăruim generaţiilor viitoare!
La mulţi ani, Limbă Română! La mulţi ani, români de pretutindeni!
|
