|
primită de la domnul deputat Cristian-Emanuel Cîmpan (Grupul parlamentar POT)
România, încotro?
Poate cel mai grav lucru care se poate întâmpla unei democraţii autentice este absenţa unei opoziţii reale. Din păcate, astăzi România nu mai are opoziţie. Totul a fost anihilat.
Această aşa-zisă „Coaliţie a Voinţei” dovedeşte orice, mai puţin voinţă politică reală şi viabilă.
Am traversat o vară plină de incertitudini, însă niciodată nu a existat o asemenea lipsă de claritate în domeniul educaţiei. Profesorii nu mai ştiu dacă normele lor vor scădea sau creşte şi câţi dintre ei, după zeci de ani de stabilitate, vor fi nevoiţi să facă naveta între şcoli şi comune. Elevii nu mai ştiu pe ce burse se pot baza, iar părinţii nu au nici azi certitudinea în ce condiţii începe şcoala sau dacă, după festivitatea de deschidere, vor exista efectiv ore de curs.
Se pare că avem de-a face mai mult cu o coaliţie a aroganţei şi autosuficienţei decât cu o coaliţie a unei reforme autentice. Nimeni nu mai ştie ce conţin aşa-numitele „pachete de măsuri” – fie că se numesc pachetul 1, 2 sau 3. PSD a profitat chiar şi de moartea lui Ion Iliescu pentru a se ascunde de asumarea unor realităţi şi pentru a fugi de la şedinţele guvernului, în timp ce celelalte partide din coaliţie îşi negociază poziţiile prin tot felul de beneficii mascate sub eticheta de „reformă”, altfel nu votează.
Astăzi, nimeni nu ştie cu adevărat care este proiectul de „reparare” a deficitului. După fiecare propunere sau demers, se intervine din nou pe pachetul de măsuri, în funcţie de interesele partidelor şi de sinecurile politice.
Între timp, realitatea rămâne aceeaşi: puterea de cumpărare a românilor a scăzut, preţurile cresc de la o zi la alta, iar deficitul bugetar nu se reduce. Oare acestea sunt cele mai bune măsuri? Chiar trebuia început cu tăieri în educaţie şi cu taxarea pensionarilor? În timp ce pensiile speciale şi beneficiile magistraţilor au rămas doar la nivel de retorică politică.
Întrebarea este simplă şi directă: România încotro? Și până când vom accepta ca interesele partidelor să fie puse înaintea interesului naţional?
|
