|
primită de la domnul deputat Nagy Vasile (Grupul parlamentar SOS România)
Abandonul şcolar - rana deschisă a societăţii româneşti
Miercuri, 17 septembrie, în declaraţia sa politică, deputatul Nagy Vasile s-a referit la un aspect important al zilelor noastre şi anume la: abandonul şcolar.
În România anului 2025, vedem cum abandonul şcolar continuă să fie una dintre cele mai grave vulnerabilităţi. Fenomenul este cel mai vizibil în mediul rural, unde foarte mulţi copii renunţă la studii înainte de a atinge un prag elementar de educaţie. Această realitate, deşi cunoscută de multă vreme, a fost tratată mai degrabă ca un simplu fapt divers decât ca o urgenţă naţională. Nu vorbim doar de statistici. Vorbim de viitorii adulţi care, în lipsa unei educaţii solide, vor fi condamnaţi la slujbe precare, la marginalizare socială şi la perpetuarea unui cerc vicios al sărăciei. În zece ani, ei vor fi parte din forţa de muncă a României, iar unii vor deveni părinţi. Dacă nu schimbăm nimic, vom clădi o societate în care mediocritatea şi lipsa de perspectivă vor fi norma, şi nu excepţia.
Deputatul Nagy Vasile a precizat că: Astăzi, România face parte din Uniunea Europeană, dar continuă să fie percepută ca un stat cu decalaje educaţionale severe între urban şi rural, cu profesori suprasolicitaţi şi slab motivaţi, cu infrastructură deficitară şi cu un curriculum adesea rupt de realităţile pieţei muncii. În loc să reducem aceste fracturi, le-am adâncit. Dacă vom continua aşa, vom intra în istorie ca o naţiune care şi-a abandonat propriii copii şi care şi-a pregătit, cu bună ştiinţă, un viitor de stagnare.
Nu putem plasa întreaga vină pe părinţi sau pe cadrele didactice. Responsabilitatea principală cade asupra noastră – asupra decidenţilor politici, asupra celor care stabilesc bugete, prioritizează investiţii şi definesc strategiile publice. Fiecare întârziere în reformă, fiecare compromis bugetar în defavoarea educaţiei, se traduce direct în destine frânte.
De aceea, astăzi trag un semnal de alarmă: dacă nu intervenim cu măsuri ferme şi rapide, riscăm să fim generaţia care a acceptat să condamne România la o epocă a întunecimii educaţionale. Nu mai putem trata educaţia ca pe o promisiune de campanie. Este nevoie de o strategie naţională coerentă şi asumată, care să pună accent pe educaţia timpurie, pe sprijinirea copiilor vulnerabili, pe motivarea şi formarea continuă a profesorilor şi pe parteneriate reale între şcoală, comunitate şi economie.
În concluzie, deputatul Nagy Vasile a specificat că: România nu mai are luxul de a amâna. Dacă dorim ca această ţară să rămână relevantă şi competitivă, atunci educaţia trebuie să devină proiectul nostru fundamental de ţară.
Stimaţi colegi, viitorul României nu se decide peste ani, ci acum, prin hotărârile pe care le luăm sau le evităm. Vă chem, aşadar, să ne asumăm împreună această responsabilitate istorică şi să construim o şcoală care să fie nu povară, ci motor al progresului naţional.
Vă mulţumesc!
|
