|
primită de la domnul deputat Nini-Alexandru Pascalini (Grupul parlamentar SOS România)
Ieri, cu ocazia Zilei Internaţionale a Păcii, politicienii s-au întrecut în mesaje, dar câţi conştientizează cât este de importantă, cu adevărat? În această perioadă tot mai tensionată, Ziua Internaţională a Păcii devine un prilej care ne obligă să privim în jurul nostru şi să recunoaştem realitatea fiindcă, la graniţa ţării noastre, războiul din Ucraina continuă şi ne afectează direct.
Partidul S.O.S. România critică scumpirea alimentelor, a combustibilului şi a facturilor care au început să fie greu de suportat, iar iarna care vine se anunţă una grea şi deja, din ce în ce mai puţin, simţim acel sentiment de siguranţă de care avem nevoie. România a primit sute de mii de refugiaţi şi a trebuit să se obişnuiască cu o tensiune permanentă, iar neliniştea că războiul poate să bată la uşă oricând e din ce în ce mai mare.
Ni s-a vorbit mult despre stabilitatea adusă de NATO şi Uniunea Europeană. Însă, pentru noi, aceste garanţii au venit împreună cu costuri uriaşe pentru armament şi cu o presiune constantă asupra economiei. Dincolo de discursuri şi de promisiuni, românii duc povara direct: viaţa e mai scumpă, resursele mai greu de găsit, iar viitorul pare mai nesigur.
Observaţi că tot ceea ce trăim astăzi seamănă izbitor cu trecutul, fiindcă strămoşii noştri au ştiut ce înseamnă sărăcia, lipsurile şi războiul purtat pe spatele celor simpli. Azi, culmea, se pare că nu am învăţat nimic din trecut, fiindcă vedem aceleaşi lucruri repetându-se, doar că în alt decor şi sub alte culori.
Ziua dedicată păcii nu ar trebui să fie un pretext pentru vorbe inutile, ci momentul în care trebuie să admitem cât de vulnerabili am ajuns şi cât de mult plătim pentru deciziile făcute de cei care ne conduc. Pacea nu este un concept abstract şi nici o imagine idilică. Pacea e aerul fără de care nu putem respira, este fundamentul fără de care nu putem vorbi despre libertate şi viitor.
Pentru noi, românii, pacea nu e un simplu cuvânt, ci o condiţie de supravieţuire, fiindcă dacă ea dispare, tot ce am clădit până acum se poate prăbuşi. De aceea, mai mult ca oricând, avem datoria să o preţuim şi să o apărăm.
|
