|
primită de la doamna deputat Rodica Plopeanu (neafiliat)
Despre învăţare, inovaţie şi un viitor posibil –
reflecţii după o vizită oficială în Danemarca
În perioada 18–19 septembrie 2025, am participat în calitate de deputat, membru al Comisiei pentru politică economică, reformă şi privatizare, la Conferinţa Interparlamentară cu tema: „Consolidarea competitivităţii Uniunii Europene: dialogul interparlamentar privind îmbunătăţirea cadrelor pentru inovare şi dezvoltare”, desfăşurată la Copenhaga, Danemarca, într-un context care mi-a oferit nu doar o ocazie diplomatică, ci şi o adevărată lecţie despre cum pot arăta colaborarea, respectul pentru viitor şi investiţia inteligentă în oameni.
Evenimentul a reunit parlamentari din statele membre ale Uniunii Europene, reprezentanţi ai instituţiilor europene, experţi în politici economice şi inovare, precum şi factori de decizie implicaţi în promovarea dezvoltării durabile şi a competitivităţii pe termen lung a economiei europene.
În prima zi a vizitei, am descoperit un loc pe care danezii îl construiesc cu o viziune rar întâlnită: Innovation District Copenhagen. Nu e un proiect despre clădiri moderne sau birouri lucioase – deşi şi acestea există. Este, înainte de toate, un spaţiu în care educaţia, sănătatea şi cercetarea se întâlnesc firesc, în mijlocul oraşului, într-un mod care serveşte direct comunitatea.
Acolo, Universitatea din Copenhaga, Rigshospitalet, University College Copenhagen şi o serie de companii inovatoare – din domenii precum biotehnologia, ştiinţele vieţii sau tehnologia cuantică – funcţionează împreună. Nu doar fizic, ci şi în viziune. Spaţiile sunt gândite pentru colaborare, pentru testare, pentru interacţiune între studenţi, medici, cercetători şi antreprenori.
Proiectul e sprijinit public şi privat, dar ce mi-a atras atenţia a fost grija pentru echilibrul între inovaţie şi calitatea vieţii urbane. Clădiri sustenabile, spaţii verzi, campusuri deschise, mobilitate uşoară şi accesibilitate pentru toţi – inclusiv pentru persoanele în vârstă sau cu dizabilităţi. Nimic nu e ostentativ. Totul e gândit în folosul omului.
Și am plecat de acolo cu o întrebare esenţială în minte: de ce nu am putea face şi noi asta? România are talente extraordinare, tineri inteligenţi, profesori dedicaţi, cercetători vizionari. Ce le lipseşte este, de multe ori, contextul. Spaţiul în care munca lor e posibilă.
A doua zi, am participat la lucrările conferinţei. A fost un moment rar de sinceritate şi cooperare între parlamentari din toate colţurile Europei, în care am discutat despre ceea ce ne uneşte – mai ales în vremuri în care diferenţele devin tot mai vizibile.
Pe durata conferinţei, au fost abordate subiecte de actualitate, precum nevoia de a crea un ecosistem european mai coerent pentru cercetare şi inovare, în care investiţiile publice să fie susţinute printr-o direcţionare inteligentă a fondurilor europene, dar şi prin implicarea activă a sectorului privat. Europa are nevoie de un cadru predictibil pentru finanţarea inovaţiei, în care proiectele de cercetare fundamentală să poată fi continuate cu aplicabilitate practică – de la laboratoare universitare până la producţie industrială.
S-a evidenţiat, de asemenea, importanţa sprijinirii IMM-urilor inovatoare, nu doar prin subvenţii sau granturi punctuale, ci prin crearea unui cadru de afaceri competitiv, debirocratizat, cu acces real la pieţe, la finanţare şi la resurse digitale. IMM-urile sunt motorul economiei europene – iar politicile europene trebuie să le protejeze şi să le stimuleze, nu să le sufoce în reglementări.
Un alt aspect central a fost dezvoltarea unui cadru legislativ favorabil tranziţiei digitale şi verzi, două dimensiuni esenţiale pentru viitorul continentului. Este clar că digitalizarea nu mai este opţională – este o condiţie pentru competitivitate şi suveranitate tehnologică. La fel, tranziţia verde nu mai este o alegere ideologică, ci o necesitate economică, socială şi climatică. Am discutat despre cum aceste două direcţii trebuie abordate simultan, în mod integrat, cu un accent pe educaţie, formare profesională şi echitate socială.
În paralel, s-a vorbit despre consolidarea pieţei interne a Uniunii Europene ca element-cheie pentru a valorifica întregul potenţial al statelor membre. Piaţa internă trebuie să funcţioneze fără bariere artificiale, cu reguli comune clare şi aplicabile, inclusiv în domenii emergente precum inteligenţa artificială, protecţia datelor sau energia regenerabilă.
Nu în ultimul rând, au fost prezentate bune practici în materie de politici economice, care au arătat cum anumite state membre au reuşit, prin stabilitate legislativă, parteneriate cu mediul academic şi investiţii în infrastructura digitală, să atragă talente şi capital, transformându-se în adevărate huburi de inovare. Aceste exemple au rolul de a inspira şi alte ţări – inclusiv România – în eforturile de reformare şi modernizare economică.
S-a vorbit mult despre inovare şi dezvoltare durabilă. Despre parteneriat public-privat, despre sprijinirea IMM-urilor, despre tehnologizare.
S-a discutat despre nevoia de a stimula investiţiile în cercetare şi dezvoltare, de a susţine parteneriate public-private reale, de a reduce inegalităţile între regiuni, de a consolida autonomia tehnologică a Uniunii, astfel încât Europa să poată răspunde cu propriile soluţii la provocările globale.
Mai ales, s-a vorbit despre cum putem sprijini ţările care încă recuperează decalaje. România a fost şi este în această situaţie. Dar cred că nu ne mai permitem să rămânem pe margine.
A fost încurajator să constat un interes comun pentru soluţii care să sprijine întreaga Uniune, nu doar zonele deja dezvoltate. În acest spirit, s-a evidenţiat nevoia unor politici europene care să ofere susţinere concretă statelor membre în tranziţie – prin fonduri, infrastructură, dar şi prin acces la reţele de cercetare şi tehnologii avansate.
Participarea la această conferinţă a oferit prilejul unui schimb valoros de idei şi experienţe legislative, contribuind la conturarea unor poziţii comune între parlamentele naţionale privind direcţiile de dezvoltare ale Uniunii Europene în domeniul inovării şi competitivităţii economice.
Experienţele din aceste două zile mi-au oferit nu doar o privire spre alte moduri de lucru, ci şi un impuls clar de reflecţie asupra potenţialului pe care îl avem acasă.
Cred că România nu duce lipsă de idei sau de oameni capabili, ci de spaţii unde aceşti oameni pot colabora, pot construi şi pot rămâne.
Mai presus de realizările palpabile, aceste experienţe ne deschid mintea şi ne ajută să înţelegem că schimbarea reală necesită timp, răbdare şi o viziune clară, adaptată nevoilor reale ale comunităţii. Iar dacă ne gândim cu adevărat la binele comun, e esenţial să avem răbdarea să construim pentru mâine, nu doar pentru azi.
|
