|
primită de la domnul deputat Sergiu-Lucian Matei (Grupul parlamentar POT)
Cine mai are grijă de cei care au grijă de noi?
În memoria doctoriţei Ștefania Szabó şi în apărarea demnităţii medicilor români
Tragedia doctoriţei Ștefania Szabó, găsită fără viaţă în camera de gardă, nu este doar o ştire care ne tulbură pentru o zi.
Este o rană deschisă a sistemului medical românesc. O rană pe care o acoperim prea des cu tăcere, cu oboseală şi cu nepăsare.
Un medic tânăr, aflat la datorie, a plecat dintre noi în tăcere, într-un loc care ar fi trebuit să salveze vieţi, nu să le frângă.
Această moarte nu este un simplu accident tragic — este ecoul dureros al unei realităţi ignorate: medicii noştri lucrează la limita puterilor omeneşti. Zeci de ore de gardă, lipsă de personal, stres continuu, lipsă de sprijin psihologic, o presiune uriaşă şi o cultură a tăcerii care îi obligă să meargă mai departe, oricât de epuizaţi ar fi.
Astăzi trebuie să avem curajul să spunem răspicat: sistemul de sănătate nu poate supravieţui pe spatele epuizării celor care îl ţin în viaţă.
Fiecare gardă prea lungă, fiecare noapte nedormită, fiecare oră în plus peste limita legală înseamnă un pas mai aproape de tragedii ca aceasta.
;b:Doctoriţa Szabó nu este un caz izolat. Este simbolul unei generaţii de medici care duc pe umeri o povară uriaşă — să salveze vieţi într-un sistem care, adesea, nu le protejează nici măcar propria viaţă.
Să nu mai permitem ca aceşti oameni, care şi-au dedicat viaţa binelui nostru, să plătească cu sănătatea, cu echilibrul sau chiar cu viaţa lor.
Fac un apel public către Ministerul Sănătăţii şi Colegiul Medicilor:
– să iniţieze o evaluare naţională a condiţiilor de muncă şi de odihnă din sistemul sanitar;
– să se stabilească limite clare pentru numărul de gărzi şi perioade obligatorii de refacere între ture;
– să se creeze programe de suport psihologic pentru personalul medical aflat sub stres cronic;
– să se recunoască oficial sindromul de burnout medical drept o problemă reală, cu consecinţe de sistem.
Medicina nu este doar o profesie. Este un jurământ de viaţă.
Dar acest jurământ nu trebuie să devină o condamnare la epuizare.
Cine are grijă de cei care au grijă de noi?
Aceasta este întrebarea la care România trebuie să răspundă acum.
În memoria doctoriţei Ștefania Szabó şi în numele tuturor celor care îşi fac datoria cu preţul propriei sănătăţi, să transformăm această tragedie într-un punct de cotitură.
Respectul pentru medici nu se arată doar cu aplauze, ci şi prin acţiuni.
Și este momentul ca aceste acţiuni să înceapă astăzi.
|
