|
primită de la doamna deputat Raisa Enachi (neafiliat)
Viaţa pacientului cere siguranţă, nu improvizaţie
Sistemul de sănătate din România funcţionează de prea mult timp într-o stare de suprasolicitare permanentă.
Responsabilităţile sunt împărţite, dar rezultatele sunt neclare, iar siguranţa pacientului nu este garantată. Problemele ies la iveală nu în urma unor controale reale, ci abia după incidente grave, prea târziu, prea des.
Deşi vorbim oficial despre reformă şi modernizare, în practică multe unităţi medicale lucrează la limită, cu personal insuficient, resurse reduse şi infrastructură uzată. Cei mai vulnerabili pacienţi: copiii, vârstnicii, bolnavii psihiatrici şi cronici sunt cei mai expuşi. Ei depind în totalitate de stat, dar nu deţin instrumente prin care să îşi protejeze drepturile.
Iar consecinţele sunt reale: la Târnăveni, pacienţi psihiatrici au fost ţinuţi în condiţii nedemne; la Constanţa, o tânără mamă a murit după naştere într-o unitate în care hârtiile nu reflectau situaţia din teren; la Bucureşti, un copil de doi ani a murit într-un spaţiu neautorizat complet. Trei tragedii, aceeaşi concluzie, standardele obligatorii de siguranţă nu au fost respectate.
În aceste condiţii, întrebarea firească este: în ce spital din România poate intra un pacient ştiind că este în siguranţă?
Lipsa unor informaţii publice şi actualizate despre starea reală a unităţilor medicale obligă pacienţii să ia decizii în orb, generând neîncredere şi riscuri inutile.
Dacă vrem un sistem care să protejeze cu adevărat pacientul, sunt necesare măsuri ferme:
sistem public de raportare a siguranţei pentru toate unităţile medicale;
audit anual independent şi transparent;
mecanism naţional de alertă timpurie pentru spitalele cu risc major;
fond dedicat remedierii rapide a neconformităţilor;
responsabilitate administrativă clară şi evaluări periodice;
protecţie reală pentru avertizorii din sănătate.
Nu putem continua cu un sistem care se bazează pe improvizaţie şi noroc. Este timpul să trecem de la reacţie la prevenţie şi de la opacitate la transparenţă. Sănătatea nu este doar un serviciu public, este o obligaţie morală şi constituţională faţă de toţi cetăţenii.
|
