|
primită de la domnul deputat Vasile Nagy (Grupul parlamentar SOS România)
Modernizarea agroalimentară şi protejarea patrimoniului traditional
Miercuri, 10 decembrie, în declaraţia sa politică, deputatul Nagy Vasile s-a referit la un aspect important al zilelor noastre şi anume la modernizarea agroalimentară şi protejarea patrimoniului tradiţional.
Într-un moment în care schimbările climatice, presiunile geopolitice şi transformările tehnologice rescriu regulile economiei globale, România se află în faţa unei oportunităţi strategice, aceea de a construi un sector agroalimentar modern, competitiv şi, în acelaşi timp, profund ancorat în patrimoniul său tradiţional. Această dublă dimensiune, progres tehnologic şi conservare a identităţii, reprezintă cheia dezvoltării durabile, iar în centrul ei se află fermierul român. Fermierul român nu este doar un operator economic, el este un vector de stabilitate naţională, un custode al resurselor naturale şi un păstrător al tradiţiilor alimentare. Gestionând terenuri care acoperă majoritatea suprafeţei ţării, fermierul asigură securitatea alimentară, susţine economia rurală şi joacă un rol important în menţinerea biodiversităţii. Dar, pentru ca această contribuţie să se transforme în prosperitate, este esenţială integrarea fermierului într-un ecosistem modern şi competitiv.
Deputatul Nagy Vasile a precizat că modernizarea agroalimentară presupune trei direcţii majore de acţiune, fiecare esenţială pentru creşterea competitivităţii sectorului.
Prima direcţie o reprezintă investiţia în infrastructură şi tehnologie, irigaţii, digitalizare, agricultură de precizie şi mecanizare modernă, toate necesare pentru a răspunde provocărilor climatice şi pentru a creşte productivitatea. A doua direcţie vizează consolidarea exploataţiilor şi profesionalizarea resursei umane. Asocierea, cooperativele funcţionale şi formarea continuă a fermierilor sunt condiţii esenţiale pentru eficienţă economică, acces la finanţare şi integrarea în lanţurile de valoare. A treia direcţie priveşte protejarea patrimoniului tradiţional, o resursă cu valoare strategică şi economică. Produsele tradiţionale certificate, lanţurile scurte şi promovarea identităţii locale pot transforma tradiţia într-un avantaj competitiv real.
Produsele tradiţionale sunt o componentă unică a identităţii agroalimentare româneşti iar adevărata modernizare nu presupune abandonarea tradiţiei, ci integrarea ei în lanţul de valoare. Prin certificări europene prin centre regionale de procesare pentru micii producători, prin lanţuri scurte de aprovizionare şi prin promovare internaţională inteligentă, România poate transforma aceste produse în ambasadori ai săi pe pieţele globale. Protejarea patrimoniului tradiţional este, în acelaşi timp, şi o formă de biosecuritate culturală, apăram autenticitatea, trasabilitatea şi calitatea în faţa uniformizării globale. Este o investiţie în reputaţie şi în valoare adăugată, două elemente esenţiale pentru competitivitatea agroalimentară.
În concluzie, deputatul Nagy Vasile a specificat că modernizarea nu trebuie să fie un proces de substituţie, ci unul de sinteză. Nu înlocuim tradiţia cu tehnologia, le punem în dialog. Fermierul român are potenţialul de a deveni un antreprenor al viitorului, dar în acelaşi timp şi un păstrător al memoriei gastronomice naţionale. Prin politici coerente, prin investiţii bine calibrate şi printr-o viziune strategică, România poate transforma această sinergie într-un avantaj unic în Europa, modernizarea agroalimentară şi protejarea patrimoniului tradiţional nu sunt două drumuri paralele, ci un singur drum cu două sensuri, progres şi identitate, competitivitate şi autenticitate. Iar fermierul român este cel care le uneşte.
|
