|
primită de la domnul deputat Vasile Nagy (Grupul parlamentar SOS România)
Rudarii între istorie şi responsabilitatea
statului roman
Miercuri, 17 decembrie, în declaraţia sa politică, deputatul Nagy Vasile s-a referit la un aspect important al zilelor noastre şi anume la comunităţile de rudari.
Rudarii reprezintă o populaţie cu o legătură istorică documentată cu spaţiul românesc, apariţia şi continuitatea lor nu sunt accidentale, ci rezultatul direct al organizării economice şi sociale a Principatelor Române, timp de secole, rudarii au produs bunuri indispensabile economiei rurale şi au contribuit în mod substanţial la funcţionarea satului românesc tradiţional.
Cu toate acestea, rudarii au fost rareori recunoscuţi ca subiect istoric şi juridic legitim, fiind mai degrabă toleraţi, administraţi sau ignoraţi de autorităţile statale. În prezent, această situaţie depăşeşte graniţele României. Există comunităţi semnificative de rudari în Bulgaria, Serbia şi spaţiul ex-iugoslav, etc., comunităţi care utilizează limba română, îşi afirmă continuitatea istorică în raport cu spaţiul românesc şi solicită, în mod legitim, recunoaşterea apartenenţei lor la naţiunea română. Aceste solicitări nu vizează acordarea unor privilegii, ci obţinerea recunoaşterii juridice şi instituţionale.
Deputatul Nagy Vasile a precizat că, în prezent, autorităţile române nu dispun de o politică publică clară, coerentă şi funcţională în raport cu aceste comunităţi. Procedurile de reidentificare şi recunoaştere sunt excesiv de birocratice, impersonale şi, în anumite situaţii, aplicate discreţionar. În consecinţă, aceste persoane există din punct de vedere istoric, cultural şi lingvistic, însă nu beneficiază de o existenţă administrativă efectivă. Această situaţie poate fi calificată drept o formă contemporană de abandon instituţional.
În acest context, autorităţile române au obligaţia de a asigura recunoaşterea oficială şi explicită a rudarilor ca populaţie istorică legată de spaţiul românesc, atât pe teritoriul României, cât şi în afara graniţelor sale. Există precedente la nivel european: Bosnia şi Herţegovina este, până în prezent, singurul stat care a recunoscut explicit identitatea rudarilor şi caracterul exclusiv românesc al limbii acestora. Faptul că un asemenea model nu a fost asumat de România, de Bulgaria, stat în care trăiesc sute de mii de rudari, sau de alte state din regiune ridică o problemă de coerenţă şi asumare politică.
Această recunoaştere nu trebuie să aibă un caracter simbolic, ci să constituie fundamentul juridic necesar elaborării unor politici publice coerente, al accesului la mecanisme de finanţare, al reprezentării instituţionale şi al protecţiei efective a drepturilor fundamentale. Autorităţile române sunt obligate să elaboreze şi să implementeze o politică distinctă şi funcţională pentru comunităţile de rudari din afara României, bazată pe proceduri dedicate, transparente şi accesibile, adaptate realităţilor istorice ale acestora. Aceasta implică existenţa unor structuri consulare specializate, personal calificat şi mecanisme de recunoaştere a probelor istorice şi comunitare, nu exclusiv a documentelor formale, adesea imposibil de obţinut în urma unor decenii de marginalizare.
Totodată, rudarii trebuie incluşi în categoria comunităţilor istorice tradiţionale din afara graniţelor României. Deşi statul român dezvoltă, în mod legitim, politici de relaţionare cu diaspora, comunităţile de rudari rămân excluse din programele culturale, educaţionale şi economice. Integrarea lor în politicile externe, culturale şi educaţionale ale României nu constituie un act simbolic, ci o necesitate strategică şi o obligaţie morală.
Pe teritoriul României, autorităţile publice trebuie să treacă de la simpla tolerare a rudarilor la integrarea lor juridică şi socio-economică efectivă, această integrare nu trebuie realizată prin asistare permanentă, ci prin garantarea unor drepturi clare, corelate cu asumarea responsabilităţilor civice. În acest cadru, rudarii pot deveni actori economici relevanţi, în special în domenii precum economia locală, exploatarea responsabilă a resurselor forestiere, economia circulară şi turismul cultural, cu condiţia existenţei unui cadru legal adecvat şi a accesului real la piaţă.
În concluzie, deputatul Nagy Vasile a specificat că statul român are o datorie istorică faţă de comunităţile de rudari. Această datorie nu poate fi îndeplinită prin declaraţii sau proiecte temporare, ci exclusiv prin recunoaştere juridică, garantarea drepturilor şi asigurarea demnităţii. Rudarii nu solicită sprijin în sens asistenţial, ci recunoaşterea statutului lor legitim de parte integrantă a istoriei româneşti, a societăţii contemporane şi, în mod potenţial, a viitorului României. Înţelegerea rudarilor presupune recunoaşterea unei componente ignorate, dar esenţiale, a societăţii româneşti: rudarii nu constituie o populaţie romă, ci aparţin filonului etnic, lingvistic şi cultural românesc, respectiv Naţiunii Române.
|
