|
primită de la domnul deputat Nicolae-Miroslav Petreţchi (Grupul parlamentar al minorităţilor naţionale)
Celebrarea, la 18 decembrie, a Zilei Minorităţilor Naţionale, ne prilejuieşte şi în acest an o excelentă şi necesară introspecţie privind prezentul şi viitorul minorităţilor naţionale în România.
Plecăm de la fundament – România are un cadru excelent de protecţie, exprimare, manifestare şi promovare a drepturilor persoanelor aparţinând minorităţilor naţionale, care este pe bună dreptate considerat un model de bune practici în Europa şi nu numai.
De altfel, pe baza deciziei Congresului Mondial al Ucrainenilor, adoptată la Palatul Parlamentului, anul trecut, în cadrul Summitului Liderilor Congresului, comunităţile ucrainene promovează acest model de bune practici al României la nivel global, în toate ţările în care acestea trăiesc. Recent am contribuit la organizarea Forumul ucrainenilor din Europa de Est, care a avut loc în Polonia. Și acolo am vorbit despre acest model. Și acolo România a fost lăudată pentru el.
Însă provocările externe şi interne sunt multiple şi suprapuse. Interesul unor actori revizionişti pentru destabilizarea societăţilor occidentale, pentru degradarea coeziunii noastre, pentru remodelarea întregii ordini globale după chipul şi asenmănarea lor, este în creştere expondenţială şi se exprimă toxic şi hibrid.
Câteodată, războiul hibrid al acestora ne găseşte vulnerabili şi slabi, cu reacţii anemice. Acesta se hrăneşte din vulnerabilităţile noastre, din frustrările noastre, şi ne vorbeşte în termeni mincinoşi despre „laptele şi mierea” în care am trăi dacă am abdica de la principiile şi valorile lumii democratice.
Și minorităţile naţionale din România se află sub acest asediu. Folosindu-se de cadrul legal permisiv şi de vulnerabilităţile de funcţionare de care vorbeam, neprietenii acestora şi ai României au creat multiple asociaţii-fantomă, menite a semăna discordie şi haos în comunităţile noastre. Obiectivele lor sunt degradarea participării active şi pozitive a minorităţilor naţionale la viaţa comunitară colectivă a României, la patrimoniul naţional al ţării noastre, slăbirea tuturor coeziunilor posibile – în interiorul comunităţilor noastre, în relaţia dintre acestea şi statul român, precum şi degradarea încrederii noastre în Europa şi în valorile ei. Unele dintre acestea se demască uşor – bunăoară, recent, au sabotat făţiş deschiderea de grupe de studiu a limbii ucrainene în şcolile cu predare în limbă română.
Acest război hibrid se bazează pe o maşinărie de propagandă care are o vastă experienţă în domeniu, care exploatează istoric vulnerabilităţile societăţii deschise şi ale modelului liberal pe care se bazează democraţia.
Celebrarea Zilei Minorităţilor Naţionale ne aminteşte de rolul nostru crucial în stabilitatea României, în funcţionarea coeziunii civice de care avem atâta nevoie şi în consolidarea mecanismelor colective de auto-apărare ale României şi restului Europei. Forţele politice din România trebuie să participe la construcţie responsabilă permanentă, la perfecţionarea modelului de bune practici privind minorităţile naţionale şi a capacităţii noastre de rezilienţă colectivă.
Împreună suntem puternici!
|
