|
primită de la doamna deputat Andreea-Petronela Cîmpianu (Grupul parlamentar SOS România)
“Cu-al meu suflet, cu-a mea pală,
Cu-al meu şoim albit de spume,
În duşmani vom da năvală,
De s-a duce vestea-n lume!
Sai, voinice, şi nechează
Ager, falnic ca un zmeu,
Căci am inimă vitează
Și credinţă-n Dumnezeu! “(Cântec ostăşesc-Vasile Alecsandri)
Cineva ne-a numit o ţară eşuata, altcineva ne-a numit analfabeţi funcţionali. Dar noi nu ne regăsim în aceste etichete. De ce? Pentru că noi ne iubim istoria şi cultura. Noi suntem cei care iubim şi muntele şi râul. Am existat de-a lungul veacurilor pentru că natura şi credinţa ne-au fost prieteni. În vremuri de răstrişte Dumnezeu ne-a fost scut şi pavăza. Iar acum ne vedem în situaţia să ne apărăm valorile strămoşeşti. Să ne apărăm pământul în care îşi doarme somnul de veci Mircea cel Bătrân sau Ștefan cel Mare.
Cum este posibil într-o ţară civilizată să existe unul, două “elemente “ printre noi, care să încerce să destabilizeze, să distrugă cultura şi identitatea românească? Să provoci practic poporul român rupând fotografia unor personalităţi importante din cultura sau istoria româneasca? Asta este o sfidare extraordinar de grava. Istoria ne arată câtă suferinţă a îndurat poporul român.
Iar acum este vremea din nou să ne apărăm ceea ce prin legea naturii ne aparţine. În afara graniţelor românii noştrii nu mai au dreptul să înveţe în şcoli cu predare în romana, să se închine în biserici româneşti. Suntem atacaţi din toate părtile, de parcă o hienă flămândă caută să rupă bucăţi din trupul românesc.
Și ei? Ei întind mâna şi noi le umplem pumnul. Le dăm şi energie şi hrană şi apă, iar ei ne lovesc şi ne sfâşâie cu ghearele. Iar politicienii „fantasticei“ coaliţii nu reacţioneaza la gesturile extremiste făcute de indivizi ca Vexler, de exemplu.
Popor român, cât vor mai plânge mamele românce de jalea şi ruşinea fiilor lor? Cât vom mai permite umilinţa, biciuirea şi distrugerea istoriei şi identităţii noastre? Nu mai aşteptaţi miracole, luaţi-vă soarta în mâini şi uniţi să ne schimbăm destinul.
"Istorie se cheamă ceea ce s-a întâmplat cu adevărat, nu ceea ce am vrea să se fi întâmplat."(Iorga)
|
