|
primită de la doamna deputat Raisa Enachi (neafiliat)
Nu reformă, ci cedare, cum sunt pregătite TAROM şi CFR pentru a fi date „partenerilor potriviţi”
Când un guvern care ani la rând a tolerat numiri politice, reţele de interese, consilii de administraţie transformate în sinecuri, pierderi uriaşe şi management incompetent vine astăzi şi afirmă că soluţia pentru companiile strategice ale României este să le „dea pe mâna unor parteneri”, nu vorbim despre reformă. Vorbim despre o tentativă cinică de a scăpa de responsabilitate şi de a transfera consecinţele propriei incompetenţe.
Declaraţiile viceprim-ministrului Oana Gheorghiu nu schimbă realitatea pe care românii o cunosc foarte bine. TAROM şi CFR nu au ajuns în dificultate din întâmplare şi nici din cauza angajaţilor sau a lipsei de potenţial. Ele au fost împinse deliberat spre pierdere prin politizare excesivă, lipsă de investiţii reale, contracte păguboase, risipă constantă şi o indiferenţă administrativă devenită politică de stat.
Ni se vorbeşte astăzi despre eficienţă şi modernizare, însă se evită adevărul esenţial, aceste companii au fost conduse ani la rând de persoane numite pe criterii politice, fără competenţă, fără obiective clare şi fără nicio răspundere pentru pierderile produse. Acesta este nucleul problemei, nu lipsa unor „parteneri salvatori”.
Înainte de a invoca privatizarea mascată sau parteneriatele miraculoase, actualul Guvern are obligaţia să răspundă public la câteva întrebări simple:
1. De ce a transformat TAROM şi CFR în feude de partid?
2. De ce a tolerat salarii mari fără performanţă?
3. De ce a acceptat contracte păguboase?
4. De ce nu a intervenit atunci când pierderile se acumulau an de an?
Adevărul este incomod, dar clar, statul român nu a fost incapabil să administreze aceste companii, ci a fost dezinteresat, comod şi complice. A preferat să protejeze reţelele de influenţă chiar cu preţul distrugerii lor, pentru ca astăzi să poată afirma, fără ruşine, că „nu se mai poate” şi că singura soluţie este cedarea lor către alţii, la preţ redus, după ce au fost aduse artificial în pragul colapsului.
Ceea ce se pregăteşte nu este reformă, ci o predare pe bandă rulantă a unor active strategice ale României, după ce acestea au fost stoarse de resurse şi compromise intenţionat prin management politic. Nu poţi distruge ani la rând o companie şi apoi să pretinzi că o vinzi „pentru binele românilor”. Aceasta nu este reformă, este ipocrizie.
Cetăţenii au dreptul să ştie cine a condus prost, cine a fost plătit fără rezultate, cine a semnat contracte păguboase şi cine a blocat schimbarea reală. Orice discuţie despre vânzări sau parteneriate trebuie să fie precedată de:
- audit independent şi complet;
- transparenţă totală asupra contractelor şi conducerii;
- eliminarea sinecurilor politice;
- selecţia unei conduceri profesioniste, pe criterii de competenţă şi performanţă;
- asumarea politică a greşelilor făcute.
Cetăţenii nu au nevoie de discursuri frumoase despre investiţii şi eficienţă, ci de lideri care să-şi asume responsabilitatea, să repare ce au distrus şi să apere patrimoniul public. TAROM şi CFR pot fi salvate. Soluţiile există, resursa umană există. Ceea ce lipseşte este voinţa politică şi responsabilitatea celor care le-au condus şi le conduc. Aceasta nu este o bătălie ideologică, ci una pentru interesul naţional şi pentru respectul faţă de banii românilor.
|
