|
primită de la doamna deputat Raisa Enachi (neafiliat)
Austeritate pentru români, optimizare pentru multinaţionale, cum este slăbită economia României sub pretextul reformei
Românii sunt chemaţi zilnic la „responsabilitate”, „austeritate” şi „înţelegere”. Zi de zi se spune că nu sunt bani pentru pensii decente, pentru spitale funcţionale, pentru şcoli sigure, pentru sprijinirea familiilor şi pentru dezvoltare.
În acelaşi timp însă, Guvernul condus de Ilie Bolojan adoptă rapid şi discret, prin ordonanţe de urgenţă, fără o dezbatere publică reală şi fără transparenţă, măsuri fiscale care favorizează marile corporaţii străine şi pun o presiune suplimentară pe mediul de afaceri românesc.
Sub pretextul alinierii la standarde internaţionale şi al aderării la Organizaţia pentru Cooperare şi Dezvoltare Economică (OECD), sunt modificate sau reinterpretate prevederi-cheie din Codul Fiscal, în special cele privind deductibilitatea cheltuielilor intra-grup şi aplicarea regulilor de preţuri de transfer, inspirate din cadrul OECD/BEPS. În teorie, aceste reguli au rolul de a preveni erodarea bazei de impozitare. În practică, aplicarea lor în România a devenit profund dezechilibrată.
În timp ce marile grupuri multinaţionale beneficiază de o toleranţă administrativă care le permite să îşi mute profiturile în afara ţării prin cheltuieli artificiale de consultanţă, management sau servicii „strategice” facturate de firmele-mamă, firmele româneşti sunt împinse pas cu pas spre faliment. Taxele cresc, contribuţiile se înmulţesc, controalele devin mai agresive, iar birocraţia consumă timp, bani şi energie, blocând orice şansă reală de dezvoltare.
Pentru antreprenorii români nu există flexibilitate, nu există sprijin coerent şi nu există predictibilitate. Există însă amenzi, penalităţi, popriri, interpretări excesiv de rigide ale legii şi o presiune constantă din partea statului. În schimb, pentru marile corporaţii se vorbeşte despre „armonizare fiscală”, „predictibilitate” şi „aliniere la bune practici”, dublate de o libertate aproape totală de optimizare a profitului.
Este un fapt recunoscut oficial că întreprinderile mici şi mijlocii reprezintă coloana vertebrală a economiei româneşti, asigurând majoritatea locurilor de muncă din sectorul privat şi o contribuţie majoră la bugetul de stat. Cu toate acestea, politicile actuale transmit un mesaj periculos, capitalul românesc este sacrificabil, în timp ce capitalul extern trebuie protejat.
Actuala guvernare susţine că acesta este „preţul modernizării”. Ceea ce nu se spune este de ce acest preţ este plătit aproape exclusiv de firmele româneşti, de angajaţii lor şi de familiile care depind de aceste afaceri. O economie sănătoasă nu se construieşte prin slăbirea propriului capital productiv.
Consecinţele sunt clare, mai multe falimente, mai mult şomaj, mai puţine investiţii locale, comunităţi mai sărace şi o dependenţă tot mai mare de capital extern. România riscă să fie redusă la statutul de piaţă de consum şi sursă de profit exportabil, nu de stat cu o economie solidă şi suverană.
Înainte de a invoca reforme şi standarde internaţionale, Guvernul trebuie să acţioneze concret prin:
1. Aplicarea strictă şi echitabilă a regulilor de preţuri de transfer, atât pentru multinaţionale, cât şi pentru companiile cu capital românesc, fără tratament preferenţial.
2. Reintroducerea unor limite clare şi verificabile privind deductibilitatea cheltuielilor intra-grup, astfel încât profiturile realizate în România să fie impozitate în România.
3. Reducerea poverii fiscale şi administrative pentru IMM-uri, prin simplificare, predictibilitate şi controale proporţionale.
4. Sprijin real pentru firmele româneşti, inclusiv prin facilităţi pentru investiţii şi acces la finanţare.
5.Transparenţă totală în adoptarea măsurilor fiscale, cu dezbatere publică reală şi evaluarea impactului asupra economiei locale.
Aceasta nu este o poziţie împotriva investiţiilor străine. Este o poziţie pentru echilibru, corectitudine şi interes naţional. Un stat care îşi respectă cetăţenii îşi apără antreprenorii, îşi protejează producătorii şi creează condiţii egale de concurenţă.
Nu putem vorbi despre patriotism economic şi despre viitor, atâta timp cât firmele româneşti sunt sufocate, iar profiturile pleacă nestingherite din ţară.
Nu pot accepta această direcţie, pentru că ea înseamnă sărăcirea României şi pierderea controlului asupra propriei economii. România nu trebuie să fie o colonie economică, România trebuie să fie un stat care îşi apără românii şi munca lor.
|
