|
primită de la doamna deputat Raisa Enachi (neafiliat)
Ziua Mondială de Luptă împotriva Cancerului, o chemare la acţiune pentru un sistem sanitar mai responsabil şi mai empatic
Astăzi, 4 februarie, este o zi în care trebuie să vorbim deschis despre realitatea dureroasă cu care se confruntă pacienţii oncologici din România, despre familiile care trăiesc cu frica şi incertitudinea fiecărui rezultat medical şi despre un sistem de sănătate care, în loc să le ofere sprijinul necesar, adesea îi lasă să lupte singuri.
În loc să ofere soluţii, îi pune pe drumuri, îi forţează să aştepte interminabil şi să caute alternative din propriile lor resurse, confruntându-se cu consecinţele unor decizii politice ce nu au legătură cu realitatea trăită de pacienţi.
Această zi este coordonată la nivel internaţional de Union for International Cancer Control, în parteneriat cu Organizaţia Mondială a Sănătăţii, pe baza principiilor stabilite prin Carta de la Paris, un document care subliniază necesitatea unei colaborări între cercetători, medici, pacienţi, autorităţi şi societate pentru a combate cancerul. În România, deşi se discută mult despre prevenţie şi tratament, realitatea de zi cu zi este că pacienţii aşteaptă luni de zile pentru investigaţii, se confruntă cu lipsa medicamentelor şi sunt forţaţi să îşi asume riscuri mari doar pentru a supravieţui.
La nivel mondial, cancerul rămâne una dintre principalele cauze de deces, cu peste 20 de milioane de noi cazuri anual şi aproape 10 milioane de decese. Aceste cifre subliniază cu claritate că, pentru a înfrunta această boală, avem nevoie de politici serioase, investiţii substanţiale şi un respect profund pentru viaţa fiecărui om, nu de măsuri fragmentate şi subfinanţate.
În România, lucrurile sunt chiar mai grave. Peste 100.000 de persoane primesc anual un diagnostic oncologic, iar mai mult de jumătate de milion de pacienţi trăiesc deja cu această boală. În acest context, sistemul de sănătate îi obligă să migreze între spitale, să suporte costuri suplimentare şi să se lupte cu birocraţia excesivă, în timp ce instituţiile se dovedesc a fi indiferente la nevoile lor.
România continuă să se situeze pe un loc ruşinos în Uniunea Europeană în ceea ce priveşte prevenţia, screeningul şi depistarea precoce. De exemplu, cancerul de col uterin, o boală prevenibilă şi tratabilă dacă este descoperită la timp, continuă să provoace decese inutile, demonstrând clar eşecul politicilor publice din ultimii ani şi lipsa de interes real pentru sănătatea femeilor din această ţară.
În acest context, măsurile recente de reducere a finanţării pentru sistemul sanitar, asumate de Bolojan, care au dus la blocaje în decontările spitalelor şi întârzieri în introducerea terapiilor inovative, reprezintă o formă gravă de iresponsabilitate politică. Aceste măsuri nu fac altceva decât să adâncească suferinţa pacienţilor şi să provoace pierderi de vieţi omeneşti inutile.
De Ziua Mondială de Luptă împotriva Cancerului, solicit autorităţilor să pună capăt improvizaţiilor şi să renunţe la tăierile bugetare care afectează grav sănătatea românilor. Este momentul să construim un sistem de sănătate cu adevărat funcţional, care să includă prevenţie, diagnostic rapid şi tratamente eficiente pentru toţi cetăţenii, indiferent de statutul lor social sau financiar.
Solicit creşterea reală şi sustenabilă a finanţării pentru oncologie, implementarea corectă a programelor de screening la nivel naţional şi eliminarea birocraţiei care înfrânează parcursul pacienţilor. De asemenea, este imperativ să accelerăm accesul la terapii moderne şi să respectăm cu adevărat Planul Naţional de Combatere a Cancerului, nu doar pe hârtie, ci în practică, în fiecare spital şi cabinet medical.
În spatele fiecărui diagnostic oncologic se află oameni care îşi văd viaţa schimbată peste noapte, familii care se resimt profund în faţa tratamentelor şi copii care învaţă prea devreme ce înseamnă frica. Atunci când tratamentele sunt amânate, când programările sunt reprogramate continuu şi când pacienţii sunt lăsaţi pe liste de aşteptare, nu vorbim despre o criză administrativă, ci despre un sistem care le întoarce spatele celor care au nevoie de ajutorul său cel mai mult.
Sănătatea nu este un lux, viaţa nu este negociabilă, iar demnitatea pacienţilor nu poate fi sacrificată în numele unor strategii politice sau bugetare pe termen scurt. Aşadar, voi continua să susţin public dreptul pacienţilor oncologici la tratament, sprijin şi respect. Voi continua să cer răspunsuri pentru fiecare tăiere care afectează grav vieţile celor deja aflaţi într-o luptă crâncenă şi voi propune soluţii pentru un sistem sanitar mai echitabil şi mai responsabil. Sănătatea oamenilor nu poate fi negociată şi nu trebuie lăsată niciodată pe plan secund.
|
