|
primită de la doamna deputat Ariana-Oana Bucur (Grupul parlamentar al PSD)
Educaţia trebuie tratată ca investiţie publică strategică, nu ca simplu capitol de cheltuieli
Sistemul de educaţie românesc funcţionează, de facto, într-un regim permanent de „restrângere de activitate”, în pofida statutului de domeniu strategic de interes naţional, această situaţie fiind perpetuată anual prin politici de austeritate bugetară.
În calitate de cadru didactic din învăţământul preuniversitar, cu experienţă directă în managementul resurselor umane la nivel instituţional, judeţean şi naţional, am semnalat încă de la momentul adoptării modificărilor legislative recente disfuncţionalităţile majore generate de reorganizarea sistemului în vara anului 2025. Aceasta a fost realizată într-un interval de timp insuficient pentru o implementare sustenabilă şi a inclus: creşterea normelor de predare–învăţare–evaluare, majorarea obligaţiilor de catedră pentru personalul didactic aflat în funcţii de conducere, îndrumare şi control, extinderea nejustificată a învăţământului simultan dincolo de zonele izolate sau cu populaţie minoritară, restructurarea învăţământului profesional şi profesional dual prin absorbţia acestuia în învăţământul tehnologic, reducerea semnificativă a accesului la burse (inclusiv pentru elevii cu performanţe de excelenţă) şi creşterea efectivelor de elevi la nivel de grupă şi clasă.
Efectele economice ale acestor măsuri s-au dovedit marginale, în timp ce deficitul bugetar a rămas neschimbat ca problemă structurală. În schimb, impactul asupra funcţionării sistemului educaţional şi asupra calităţii actului educaţional este unul semnificativ, educaţia fiind din nou utilizată ca instrument de ajustare bugetară şi pentru anul şcolar 2026–2027.
PSD a subliniat constant faptul că educaţia trebuie tratată ca investiţie publică strategică, nu ca simplu capitol de cheltuieli, având un rol esenţial în securitatea naţională, coeziunea socială şi dezvoltarea economică pe termen lung.
Un exemplu concret de măsură cu efecte sistemice negative îl reprezintă plafonarea la 15% a gradului de ocupare a posturilor vacante sau vacantate în sectorul bugetar, fără mecanisme de derogare. În termeni operaţionali, pensionarea unui cadru didactic implică imposibilitatea ocupării postului respectiv fără vacantarea suplimentară a altor şase posturi sau catedre, ceea ce generează blocaje funcţionale severe. Situaţia este agravată de imposibilitatea ocupării posturilor auxiliare şi nedidactice vacantate, în cazul în care acestea nu sunt posturi unice.
În practică, numeroase unităţi de învăţământ – de la nivel antepreşcolar până la liceal – nu pot funcţiona în condiţii legale şi de siguranţă fără personal de întreţinere şi deservire adecvat, nefiind realistă organizarea acestora exclusiv pe posturi unice. Lipsa corelării dintre structura de personal aprobată şi realitatea organizaţională indică o deficienţă majoră de fundamentare a deciziilor administrative.
În acelaşi timp, directorii unităţilor de învăţământ sunt confruntaţi cu o sarcină administrativă în creştere, în condiţiile în care atribuţiile manageriale nu au fost reduse, iar obligaţia de catedră a fost extinsă. Acest cumul afectează capacitatea de realizare a asistenţelor la ore, a activităţilor de mentorat pentru cadrele debutante, a elaborării şi implementării proiectelor, precum şi a strategiilor de dezvoltare instituţională, în contradicţie cu obiectivele declarate privind creşterea calităţii educaţiei.
Măsurile recente privind organizarea învăţământului liceal accentuează aceste disfuncţionalităţi: majorarea efectivelor la 30 de elevi pentru clasele a IX-a, fără clarificarea includerii elevilor romi, a celor cu cerinţe educaţionale speciale sau a celor proveniţi din diaspora şi Republica Moldova; lichidarea claselor de început de ciclu pentru învăţământul profesional şi dual; reducerea numărului de clase a IX-a în proiectele planurilor de şcolarizare; precum şi aplicarea simultană a noilor planuri-cadru pentru a IX-a, toate cu termen de implementare septembrie 2026! Aceste decizii, luate cumulativ, creează presiuni suplimentare asupra sistemului şi riscă să compromită echitatea şi accesul la educaţie.
În acest context, PSD a solicitat premierului Ilie Bolojan, care exercită interimar atribuţiile de ministru al Educaţiei, iniţierea urgentă a unui dialog instituţional cu partenerii sociali, în vederea identificării unor soluţii echilibrate şi funcţionale, înainte de escaladarea conflictelor de muncă.
Educaţia nu poate continua să fie utilizată ca variabilă de ajustare bugetară, fără consecinţe structurale pe termen lung!
|
