|
primită de la doamna deputat Raisa Enachi (neafiliat)
Când greşelile statului sunt plătite de cei bolnavi
În ultimele zile, discuţia despre neplata primei zile de concediu medical a scos la iveală nu doar o decizie greşită, ci şi un tipar periculos de guvernare, acela în care statul corectează doar după ce oamenii au suportat deja consecinţele. Declaraţia ministrului Alexandru Rogobete, prin care admite că această măsură a fost o greşeală, a venit abia după aplicare şi după reacţiile publice apărute firesc din partea celor afectaţi.
Problema nu este faptul că greşeala este recunoscută, ci momentul şi maniera în care se face acest lucru, ca şi cum am vorbi despre o ajustare tehnică, nu despre o decizie care a generat stres, teamă şi nesiguranţă financiară pentru cetăţenii aflaţi deja în suferinţă. Neplata primei zile de concediu medical nu a fost o eroare minoră şi nici o chestiune exclusiv a Ministerului Sănătăţii, fiind o decizie bugetară asumată la nivel guvernamental. Cu toate acestea, ministrul Sănătăţii avea obligaţia de a spune clar, la momentul adoptării, că această măsură este profund greşită şi periculoasă pentru pacienţi. Când o decizie bugetară afectează direct sănătatea oamenilor, tăcerea nu este neutralitate, este complicitate.
Pentru majoritatea pacienţilor, prima zi de concediu medical este ziua diagnosticului, începutul unui parcurs dificil, cu investigaţii, tratamente şi cheltuieli imediate. Este ziua în care frica şi incertitudinea sunt deja prezente, iar statul a ales exact acest moment pentru a se retrage şi a spune că nu plăteşte. Nu pentru că boala ar fi pusă sub semnul întrebării, ci pentru că s-a considerat că se poate face economie tocmai pe seama celor bolnavi.
De aceea, o recunoaştere venită ulterior nu rezolvă problema de fond. Responsabilitatea reală presupune ca cei aflaţi în poziţii de decizie să intervină înainte ca măsurile greşite să producă efecte. Asumarea nu începe în conferinţe de presă, ci în momentul în care trebuie spus ferm că nu poţi transfera costul bolii asupra celui bolnav.
Când corecţia vine după ce oamenii au trăit deja frică, stres şi nesiguranţă financiară, nu mai vorbim despre o simplă eroare, ci despre un eşec de responsabilitate în procesul decizional. Sănătatea oamenilor nu poate fi tratată ca un exerciţiu bugetar ajustabil din mers, iar o greşeală care loveşte direct în cei vulnerabili nu se repară prin declaraţii, ci prin decizii corectate imediat.
|
