|
primită de la domnul deputat Remus-Gabriel Lăpuşan (Grupul parlamentar al PSD)
Fermierii români trebuie protejaţi în cadrul Acordului UE–Mercosur
Acordul comercial dintre Uniunea Europeană şi Mercosur este un subiect de importanţă majoră, cu implicaţii economice, sociale şi agricole semnificative. Vorbim despre un acord complex, cu efecte pe termen lung, care nu poate fi tratat nici superficial, nici prin poziţii extreme.
Transmiterea acestui acord către Curtea de Justiţie a Uniunii Europene pentru clarificări juridice este un demers necesar şi responsabil. Înainte de orice decizie finală, este esenţial să existe certitudine juridică, transparenţă şi o analiză riguroasă a impactului asupra statelor membre.
Susţin deschiderea pieţelor şi cooperarea economică internaţională. Economia europeană, inclusiv cea românească, are nevoie de acces la pieţe noi, de creşterea exporturilor şi de consolidarea poziţiei sale în lanţurile economice globale. În acelaşi timp, aceste obiective trebuie urmărite cu responsabilitate, fără a ignora realităţile din agricultură şi fără a pune presiune suplimentară asupra producătorilor locali.
Agricultura din România funcţionează într-un cadru strict, bazat pe standarde europene ridicate privind siguranţa alimentară, protecţia mediului şi bunăstarea animalelor. Respectarea acestor standarde presupune costuri suplimentare şi eforturi constante din partea fermierilor. În acest context, este firesc ca produsele care intră pe piaţa europeană să respecte aceleaşi reguli. Comerţul liber nu poate funcţiona corect în absenţa unor condiţii de concurenţă echitabile.
Deschiderea pieţelor nu trebuie să însemne competiţie neloială şi nu poate fi realizată în detrimentul fermierilor români. Există îngrijorări legitime în rândul acestora, în special în sectoarele sensibile care ar putea fi afectate de creşterea importurilor. Aceste îngrijorări nu trebuie minimalizate, ci analizate şi abordate prin politici publice clare şi prin mecanisme de protecţie eficiente.
Dialogul cu fermierii trebuie să fie real şi constant. Oamenii au nevoie de informaţii clare: ce sectoare sunt vizate, ce riscuri există, ce instrumente de protecţie sunt prevăzute şi cum pot fi acestea utilizate. Lipsa de comunicare nu face decât să alimenteze nesiguranţa şi tensiunile din mediul rural.
Acordurile comerciale nu se acceptă pasiv. Ele se negociază, se adaptează interesului public şi se completează prin politici naţionale şi europene coerente. Beneficiile economice trebuie să fie reale şi echilibrate, nu obţinute cu preţul destabilizării unor sectoare esenţiale.
Deschiderea economică trebuie să meargă mână în mână cu protejarea producţiei locale, cu reguli corecte şi cu dialog. Numai în aceste condiţii putem vorbi despre un acord care contribuie la dezvoltare şi stabilitate, nu la incertitudine şi tensiune socială.
|
