|
primită de la doamna deputat Rodica Nassar (Grupul parlamentar al PSD)
Femicidul nu este o tragedie privată. Este un eşec public pe care avem datoria să îl oprim
Senatul României a făcut, săptămâna trecută, un pas istoric, necesar şi profund moral: a adoptat Propunerea legislativă pentru prevenirea şi combaterea femicidului şi a violenţelor care îl preced. Este o lege a vieţii, a demnităţii şi a responsabilităţii statului faţă de femei.
O lege care spune clar că violenţa extremă împotriva femeilor nu este un accident, nu este o fatalitate şi nu este o problemă „de familie”, ci o încălcare gravă a drepturilor fundamentale ale omului.
Femicidul nu apare din neant. El este capătul unui lanţ de violenţe tolerate, ignorate sau minimalizate. Lovituri, ameninţări, hărţuire, control, ordine de protecţie încălcate, sesizări rămase fără răspuns. Această lege are meritul esenţial de a rupe acest lanţ, de a interveni înainte ca violenţa să ucidă şi de a muta responsabilitatea acolo unde îi este locul: în sarcina statului şi a instituţiilor sale.
Pentru prima dată în legislaţia românească, femicidul este definit clar şi explicit, în toate formele sale: femicid intim, femicid non-intim, femicid indirect. Legea recunoaşte realitatea dureroasă că femeile sunt ucise tocmai pentru că sunt femei, pentru că refuză supunerea, că vor să plece din relaţii abuzive, că îşi exercită dreptul la libertate şi demnitate. Această recunoaştere nu este una simbolică, ci una cu efecte juridice concrete.
Actul normativ introduce circumstanţe agravante clare în Codul penal pentru infracţiunile comise în contexte de dominaţie, control şi violenţă de gen. Pedepsele sunt înăsprite atunci când faptele sunt comise împotriva partenerei sau fostei partenere, în prezenţa copiilor, cu încălcarea ordinelor de protecţie sau în situaţii de vulnerabilitate extremă. Legea transmite un mesaj ferm: violenţa împotriva femeilor nu va mai fi tratată cu indulgenţă sau relativizare.
Un alt pilon fundamental al acestui document legislativ cu valoare esenţială pentru diminuarea violenţelor împotriva femeilor este prevenţia. Nu putem combate ceea ce nu cunoaştem. De aceea, legea instituie un sistem naţional coerent de colectare, centralizare şi publicare a datelor privind violenţa domestică şi femicidul.
Pentru prima dată în istorie, statul român îşi asumă obligaţia de a şti, de a analiza şi de a acţiona pe baza realităţii, nu a excepţiilor. Rapoartele anuale, datele dezagregate, analizele post-eveniment, toate acestea vor deveni instrumente de politici publice, nu simple statistici.
Legea introduce, de asemenea, instrumente obligatorii de evaluare şi gestionare a riscului în toate cazurile de violenţă împotriva femeilor. Nu mai vorbim despre reacţii tardive, ci despre intervenţie timpurie, coordonată, interdisciplinară. Fiecare semnal de alarmă trebuie tratat ca atare, pentru că fiecare caz ignorat poate deveni o condamnare la moarte.
Din aceste perspective, consider că un element de profundă responsabilitate socială este cel legat de educaţie. Prevenirea femicidului trebuie să înceapă în şcoală, prin educaţie pentru egalitate de gen, respect, relaţii non-violente şi combaterea stereotipurilor care legitimează abuzul. Nu în ultimul rând, actul normativ lege aliniază România standardelor Convenţiei de la Istanbul şi confirmă angajamentul nostru ferm faţă de valorile europene ale demnităţii umane şi egalităţii.
Ca deputat al Partidului Social Democrat şi ca semnatar al acestei iniţiative legislative, afirm fără echivoc: PSD a fost şi este de partea victimelor, de partea femeilor, de partea celor vulnerabili. Această lege nu este despre ideologie, ci despre viaţă. Despre mame, fiice, surori, despre copiii care rămân orfani din cauza violenţei. Despre un stat care nu mai are voie să întoarcă privirea.
Camera Deputaţilor are acum responsabilitatea votului final. Este un moment de conştiinţă, nu doar de procedură parlamentară. Votul pentru această lege este un vot pentru viaţă, pentru siguranţă, pentru demnitate. Este un vot care poate salva vieţi.
Femicidul nu este o tragedie privată. Este un eşec public. Parlamentul României are acum şansa şi obligaţia de a demonstra că a învăţat această lecţie dureroasă şi că este pregătit să acţioneze.
|
