|
primită de la domnul deputat Vasile Nagy (Grupul parlamentar SOS România)
România, un stat bogat în resurse
dar sărac în guvernanţă
Miercuri, 4 martie, în declaraţia sa politică, deputatul Nagy Vasile s-a referit la un aspect important al zilelor noastre şi anume la: nivelul bunăstării românilor.
Dacă dorim o analiză lucidă, trebuie să pornim de la un adevăr incomod, nivelul de trai din România nu reflectă lipsa resurselor, ci deficitul de guvernanţă. România nu este o ţară săracă în potenţial, este o ţară care a gestionat inconsecvent, fragmentat şi adesea superficial acest potenţial. Nivelul actual al bunăstării este rezultatul unor decizii politice greşite, repetate ciclic, asumate formal şi abandonate înainte de a produce efecte structurale. Responsabilitatea majoră revine guvernelor succesive şi, implicit, prim-ministrului în funcţie, care are obligaţia constituţională şi morală de a coordona coerent politicile economice şi sociale.
Deputatul Nagy Vasile a precizat că: Leadershipul executiv nu înseamnă doar administrare curentă, ci direcţie strategică, disciplină instituţională şi continuitate a reformelor. Invocarea moştenirilor istorice sau a constrângerilor externe nu mai poate constitui o explicaţie suficientă. România este stat membru al Uniunii Europene, are acces la fonduri structurale şi la instrumente financiare fără precedent în istoria sa modernă. Și totuşi, absorbţia fondurilor europene rămâne sub potenţial, proiectele strategice sunt întârziate, iar companiile de stat ineficiente continuă să consume resurse publice considerabile fără restructurări autentice.
Problema centrală nu este lipsa strategiilor, ci lipsa implementării. Documentele programatice sunt elaborate, dar nu sunt duse până la capăt. Reformele sunt anunţate public, dar sunt diluate sub presiunea intereselor politice sau a ciclurilor electorale. Digitalizarea administraţiei este proclamată drept prioritate, însă cetăţeanul continuă să se confrunte cu birocraţie excesivă, proceduri redundante şi instituţii opace, adesea politizate. Prim-ministrul, ca lider al executivului, ar trebui să fie garantul profesionalizării aparatului public. În realitate, persistă practica numirilor politice în funcţii-cheie, toleranţa faţă de ineficienţă şi o abordare predominant reactivă, nu strategică. Lipsa unei depolitizări reale subminează performanţa instituţională şi descurajează competenţa. Meritocraţia rămâne mai degrabă un principiu enunţat decât unul aplicat. Combaterea sărăciei a fost tratată preponderent prin transferuri sociale, nu prin integrare economică durabilă. Politicile active de ocupare, recalificarea profesională, susţinerea antreprenoriatului în mediul rural şi urban au rămas insuficient dezvoltate. Nivelul de trai nu poate fi cosmetizat prin selectarea convenabilă a unor indicatori macroeconomici. Prosperitatea autentică înseamnă servicii publice funcţionale, infrastructură modernă, instituţii credibile şi oportunităţi economice accesibile unei majorităţi largi a populaţiei.
În concluzie, deputatul Nagy Vasile a specificat că: România dispune de resurse financiare, capital uman competitiv şi o poziţionare strategică relevantă în Europa. Ceea ce lipseşte este consecvenţa reformelor, curajul deciziilor dificile şi asumarea responsabilităţii politice pentru rezultate măsurabile. Fără o schimbare profundă de paradigmă, de la populism la profesionalism, de la improvizaţie la planificare strategică, de la control politic la meritocraţie, stagnarea riscă să devină structurală. Nivelul de trai al românilor nu poate rămâne o temă secundară în agenda guvernamentală. El este testul suprem al competenţei executive. Iar până în prezent, acest test a fost trecut doar parţial, cu un cost social prea mare pentru a mai fi ignorat.
|
