|
primită de la doamna deputat Raisa Enachi (neafiliat)
Cât mai valorează o viaţă în România? Un copil a murit la câţiva kilometri de salvare, înghiţit de noroiul indiferenţei
În declaraţia politică depusă miercuri în Camera Deputaţilor, am ridicat o problemă care ar trebui să ne cutremure pe toţi: cât valorează, în realitate, viaţa unui om în România atunci când statul trebuie să intervină?
România anului 2026 se laudă cu strategii, programe de dezvoltare, investiţii şi planuri de modernizare. În fiecare zi, în Parlament, vorbim despre autostrăzi, digitalizare, infrastructură şi viitorul acestei ţări.
Un copil născut prematur a murit în judeţul Iaşi înainte ca medicii să ajungă la el. Ambulanţa trimisă să îl salveze s-a împotmolit în noroi, la doar câţiva kilometri de casa mamei. În timp ce echipajele încercau să găsească rute ocolitoare, timpul s-a scurs, iar copilul a intrat în stop cardio-respirator. Un copil care abia venise pe lume. O familie care aştepta disperată salvarea. Și un drum de noroi care a devenit graniţa dintre viaţă şi moarte.
Din păcate, această imagine nu este nouă pentru România. Ani la rând, şi judeţul Vaslui a devenit simbolul drumurilor impracticabile din mediul rural. Ambulanţe rămase blocate în noroi, medici nevoiţi să meargă pe jos către pacienţi, autospeciale scoase din noroi cu tractoare aduse de primării, acestea nu sunt episoade izolate, ci realităţi care s-au repetat ani şi ani în multe comunităţi din România. În localitatea Albeşti, o ambulanţă a rămas blocată pe un drum comunal în timp ce mergea la un pacient inconştient, iar când medicul a ajuns în cele din urmă la el nu a mai putut face nimic. În multe comunităţi izolate, autobuzele şcolare, ambulanţele şi maşinile oamenilor au fost ani la rând tractate prin noroi pentru a putea circula. Aceasta este o realitate pe care o cunoaştem cu toţii, dar pe care clasa politică a preferat prea des să o ignore.
Adevărul este simplu, în multe zone ale României infrastructura este atât de precară încât nici ambulanţa nu poate ajunge la timp la un pacient. De fiecare dată când apare o tragedie, reacţiile sunt aceleaşi, explicaţii, promisiuni, anchete, comisii. Apoi linişte. Până la următorul deces.
Când un copil moare pentru că salvarea nu poate trece de noroi, problema nu mai este doar una de infrastructură, este o problemă gravă de responsabilitate a statului. Autorităţile locale ştiu în ce stare sunt aceste drumuri. Administraţiile judeţene gestionează investiţiile. Statul român are obligaţia fundamentală de a garanta accesul real la servicii medicale de urgenţă pentru fiecare cetăţean.
Nu putem vorbi despre protejarea vieţii dacă accesul la salvare depinde de starea unui drum. Nu putem vorbi despre egalitate între cetăţeni dacă există localităţi în care oamenii ştiu că, atunci când au nevoie de ajutor urgent, există riscul ca salvarea să nu ajungă la timp.
Faptul că, în anul 2026, viaţa unui copil poate depinde de noroiul de pe un drum spune totul despre ruptura dintre România din discursuri şi România reală.
După această tragedie, autorităţile au anunţat că vor face investiţii „în funcţie de buget”. Această formulă ar trebui să ne ruşineze pe toţi. Viaţa oamenilor nu poate fi pusă pe lista de aşteptare a bugetului. Un copil a murit la câţiva kilometri de salvare, pentru că între el şi ambulanţă era un drum de noroi. Aceasta este România reală, dincolo de strategii, planuri şi promisiuni.
Dacă nici moartea unui copil nu ne obligă să schimbăm lucrurile, atunci trebuie să ne întrebăm cu toată seriozitatea ce fel de stat am ajuns să fim şi pentru cine mai funcţionează el cu adevărat.
|
