|
primită de la doamna deputat Ariana-Oana Bucur (Grupul parlamentar al PSD)
Educaţia nu poate rămâne o prioritate doar pe hârtie
Bugetul Educaţiei pentru anul 2026 confirmă, din păcate, o realitate pe care o semnalez constant: educaţia continuă să fie tratată ca o prioritate declarativă, dar nu şi una susţinută prin alocări bugetare adecvate.
Deşi Guvernul invocă o creştere a bugetului, analiza structurii acestuia arată clar o reducere a fondurilor alocate pentru cheltuielile de personal, dar într-adevăr creşteri pentru capitolul bunuri şi servicii, respectiv fonduri externe. Astfel, ”cheltuielile de personal” la nivelul întregului buget al Ministerului Educaţiei şi Cercetării (MEC): de la 37,01 mld. la 35,97 mld. lei, înregistrează o scădere de 2,81%, iar la nivelul învăţământului preuniversitar, doar la cap. 6501, chiar mai semnificativă, o scădere de 3,23%, de la 35,63 mld. la 34,48 mld. lei.
Aceste ajustări nu sunt simple corecţii tehnice, ele se traduc direct în dificultăţi reale pentru unităţile şcolare: subdimensionarea necesarului de resursă umană, demotivarea acesteia, ceea ce se traduce în teren printr-o presiune crescută asupra cadrelor didactice şi directorilor de şcoli, un sistem de educaţie care funcţionează la limită!
În schimb, pentru ”bunuri şi servicii” bugetul la nivelul întregului minister (MEC), are o creştere este de 30,67% (de la 827 mil. la 1.081 mil. lei), ceea ce defalcat, înseamnă:
pentru învăţământ preuniversitar (6501): doar +7,58% (de la 58,9 mil. la 63,4 mil. lei);
pentru învăţământ universitar (6510): +32,66% (de la 762 mil. la 1.011 mil. lei) - acesta fiind principalul motor al creşterii totale.
Se poate traduce această situaţie în condiţiile lipsei de personal din preuniversitar, prin externalizarea serviciilor? Această soluţie este mult mai păguboasă, iar despre ”bunuri”, în majoritatea unităţilor şcolare dotarea s-a derulat şi chiar încheiat în decursul anului trecut!
În schimb, vom avea o explozie a fondurilor externe, în principal în sectorul universitar: +209% per total, iar în preuniversitar creşterea este de numai 25,8%. La nivelul ministerului, totalul fondurilor externe aproape se dublează (+67,1%), ajungând la aproaproximativ 11 miliarde lei în 2026.
Concret, doar pentru învăţământul preuniversitar (6501): FEN postaderare T56: +790,2%, PNRR grant T60: +11,9%, PNRR împrumut T61: +158,8%, total fonduri externe:+25,8%, respectiv, 2026: 6.392.554 mii lei, faţă de 5.079.639 mii lei/2025. Ne putem bază pe o absorbţie colosală de fonduri europene? Vor exista directori/cadre didactice care să depună eforturi suplimentare, să existe motivaţia pentru scrierea, implementarea acestor proiecte (cele competitive), astfel încât estimările să se regăsească în realitate?
Într-un context în care România se confruntă deja cu un deficit de profesori şi cu o scădere a atractivităţii carierei didactice, astfel de măsuri riscă să agraveze situaţia. Nu putem construi un sistem educaţional performant fără profesori bine pregătiţi şi motivaţi.
Din acest motiv, consider că este absolut necesară o creştere semnificativă a investiţiilor în formarea continuă a cadrelor didactice. Profesorii trebuie să aibă acces la programe moderne de pregătire, adaptate noilor realităţi educaţionale şi tehnologice. În acelaşi timp, este esenţial să fie create mecanisme reale de motivare pentru implicarea acestora în atragerea şi implementarea fondurilor europene.
În prezent, accesarea fondurilor europene rămâne, pentru mulţi profesori, un proces dificil, birocratic şi insuficient susţinut. Fără stimulente clare şi fără sprijin administrativ, această oportunitate majoră pentru dezvoltarea educaţiei este insuficient valorificată.
Menţinerea bugetului educaţiei la aceste valori transmite un semnal îngrijorător: educaţia nu este tratată ca un domeniu strategic pentru dezvoltarea României. În lipsa unei finanţări adecvate, orice obiectiv legat de reformă, performanţă sau modernizare rămâne fără fundament real.
Pentru comunităţile locale, inclusiv pentru judeţul Braşov, aceste decizii înseamnă riscuri crescute de adâncire a inegalităţilor între şcoli, oportunităţi limitate pentru elevi şi o presiune constantă asupra dascălilor care încearcă să compenseze lipsa resurselor.
Educaţia nu poate fi construită pe compromisuri bugetare. Dacă ne dorim un sistem performant, trebuie să începem prin a-l finanţa corect – prin investiţii reale în oameni, în formare şi în condiţiile din şcoli.
|
