|
primită de la doamna deputat Mariana Vârgă (neafiliat)
În timp ce întreaga lume îşi dezvoltă capacităţile de producţie şi energetice, România pare să meargă în direcţia opusă: le închide.
Sub pretextul tranziţiei energetice, mii de angajaţi ai Complexului Energetic Oltenia sunt împinşi spre şomaj, începând cu 1 aprilie 2026.
Vorbim despre tranziţia energetică - un proces prin care societatea renunţă treptat la combustibilii fosili (cărbune, petrol, gaze naturale) în favoarea unor surse de energie mai curate şi sustenabile. Scopul principal este reducerea poluării aerului şi protejarea mediului. Cu toate acestea, apare un paradox: în paralel, se investeşte masiv în industria de armament, considerată una dintre cele mai poluante, din cauza emisiilor ridicate şi a eliberării de metale grele şi alte substanţe nocive.
România susţine, la nivel european, necesitatea unei tranziţii energetice graduale şi echilibrate. În realitate însă, la nivel naţional asistăm la un proces dezechilibrat şi profund nedrept: închideri accelerate de capacităţi energetice, fără alternative economice viabile, disponibilizări masive fără protecţie socială reală şi subfinanţarea unor companii strategice.
Aceasta nu este doar o problemă economică - este o problemă socială majoră. Vorbim despre comunităţi întregi afectate, despre familii care îşi pierd siguranţa zilei de mâine şi despre o lipsă evidentă de viziune în gestionarea tranziţiei energetice.
În acest context, Prim-ministrul Ilie Bolojan a declarat că România ”şi-a asumat angajamente în faţa Comisiei Europene — angajamente pentru care a beneficiat de finanţare şi care au stat la baza planului de restructurare”.
1. Dar cum rămâne cu angajamentul faţă de români? Cum se aplică dispoziţiile art. 47 din Constituţia României, care obligă Statul să ia măsuri de dezvoltare economică şi de protecţie socială?
Faţă de oamenii care muncesc, care plătesc taxe şi care aşteaptă stabilitate şi respect? Unde este responsabilitatea faţă de cei care ţin în viaţă acest sistem energetic?
2.Respectăm angajamentele externe — dar pe cele faţă de români cine le mai respectă?
Orice angajament internaţional trebuie să aibă ca prioritate cetăţeanul român — dreptul la muncă, siguranţa unui venit şi un trai decent.
Domnule Ilie Bolojan,
Situaţia energetică a României cere decizii rapide şi asumate, nu explicaţii şi justificări invocate în mod repetat. Este inacceptabil ca angajamentele europene să fie folosite ca scuză pentru lipsa de acţiune sau pentru amânarea soluţiilor necesare.
România are nevoie de independenţă energetică reală: investiţii în producţia internă, reducerea dependenţei de importuri şi o strategie coerentă, aplicată consecvent. Orice întârziere sau pas înapoi costă direct cetăţenii şi economia!!
În contextul actual, în care Războiul Mondial stă să se declanşeze şi fiecare Stat urmăreşte să sporească sursele de energie, care înseamnă PUTERE, solicit:
Dezvoltarea capacităţilor de producţie şi energetice; Investiţii în producţia internă de energie (hidro, nuclear, regenerabile);
Reînnoirea contractelor individuale de muncă pe durată determinată care expiră la 1 aprilie 2026 pentru 1.476 de salariaţi şi la 1 mai 2026 pentru alţi 317 salariaţi, pentru angajaţii Complexului Energetic Oltenia;
Identificarea urgentă a unor soluţii alternative de ocupare pentru angajaţii afectaţi;
Acordarea unor compensaţii salariale corecte şi suficiente pentru cei care nu îşi vor putea continua activitatea.
Tranziţia energetică nu trebuie să devină o tranziţie către sărăcie. Nu putem accepta ca povara acestor transformări să fie suportată exclusiv de oameni care au muncit o viaţă întreagă în sectorul energetic. România are nevoie de o tranziţie justă — nu de una grăbită şi nedreaptă.
|
