|
primită de la doamna deputat Andreea Petronela Cîmpianu (Grupul parlamentar SOS România)
Să nu uităm ce s-a întâmplat la Fântâna Albă
Povestesc supravieţuitorii că gemetele de durere s-au auzit ore în şir după ce răniţii au fost aruncaţi în gropi comune săpate anterior masacrului. Sunt puţini cei care au supravieţuit acelor momente şi pentru foarte mulţi durerea este încă vie pentru că s-au pierdut familii întregi în acea zi. Se vorbeşte că ar fi fost undeva la 3000 de persoane, dar numărul exact nu este cunoscut.
Aceste momente, alături de altele, la fel de tragice şi de neînţeles, au rămas ca o pată neagră în istoria noastră. Aşa cum se întâmplă şi acum, se pare că sunt alţii de partea liniei care încearca să hotărască soarta românilor, cine are dreptul să trăiască şi cine nu. Am folosit de atunci tot felul de declaraţii care mai de care mai diplomate, dar ne-am ferit să spunem adevărul aşa crud cum este el: românii au fost întotdeauna carne de tun pentru marile puteri.
Atunci când a avut loc acest măcel, România tocmai fusese împărţită pe serveţel prin pactul Ribbentrop-Molotov fără nici un fel de jenă politică sau diplomatică, ca şi cum românii ar fi fost nişte pierderi colaterale de care nimanui nu îi pasă. Și nu numai că nu i-a păsat nimănui, dar după aceste trădări infame, în loc ca autorităţile române să aibă curajul să denunţe aceste pacte trădătoare, au preferat să vândă încă o dată ţara. Nici unul din cei care au distrus atâtea vieţi omeneşti nu au fost obligaţi să plătească despăgubiri poporului român. Ba din contră, tot noi am fost obligaţi, de cei care ne-au rupt în bucăţi, să plătim cu vârf şi îndesat. Iar acum laşii aflaţi la guvernare au acelaşi comportament slugarnic faţa de călăii poporului român.
Nu contează ce nume au purtat de-a lungul istoriei, românii au fost întotdeauna un popor sfâşiat de mulţi dintre vecinii lui, pentru că, pe lângă bogăţia resurselor şi a solului, noi am fost întotdeauna oameni cu suflet bun, credincioşi şi paşnici.
Să nu îi uităm pe cei care cu sângele lor au hrănit pământul strămoşesc şi să le închinăm de fiecare dată o rugăciune.
Dumnezeu să-i odihnească în pace!
|
