|
primită de la doamna deputat Raisa Enachi (neafiliat)
Dreptul la sănătate nu înseamnă nimic fără acces real la analize şi prevenţie
Ziua Mondială a Sănătăţii ar trebui să ne aducă, înainte de orice, în faţa realităţii din spitale şi din viaţa pacienţilor, nu în zona declaraţiilor care sună bine, dar nu schimbă nimic.
Pentru un român obişnuit, a fi pacient înseamnă, prea des, luni de aşteptare pentru o consultaţie la specialist, bani scoşi din buzunar pentru analize care ar trebui decontate şi diagnostice puse prea târziu, pentru că prevenţia fie nu a existat, fie nu a fost accesibilă atunci când conta cu adevărat. Aproape o cincime dintre români nu au asigurare medicală şi îşi suportă integral cheltuielile, nu din alegeri personale, ci din cauza unui sistem construit să reacţioneze târziu, în loc să prevină la timp.
Guvernul continuă să aloce cel mai mic procent din PIB pentru sănătate din Uniunea Europeană. Diferenţele nu sunt doar în statistici, ci se văd direct în accesul la servicii, în infrastructură şi în şansele reale ale pacienţilor. Mai grav, în loc să corectăm această subfinanţare cronică, bugetul scade. Asta spune clar că problema nu este doar de resurse, ci de priorităţi.
În acelaşi timp, decizii luate fără o evaluare reală a consecinţelor ajung să coste statul sume uriaşe. Exemplul recent confirmă acest tipar, România a pierdut procesul cu compania Pfizer şi este obligată să plătească aproximativ 600 de milioane de euro. În tot acest timp, problemele de bază ale pacienţilor, accesul la analize, prevenţia şi monitorizarea corectă a bolilor, rămân nerezolvate.
Dincolo de critică, există oameni care ţin în picioare sistemul: medici, asistenţi medicali, infirmiere şi întreg personalul care este zi de zi lângă pacient. Lucrează în condiţii care nu sunt întotdeauna corecte sau uşoare, dar aleg să rămână şi să îşi facă meseria cu responsabilitate. Pentru asta, merită mai mult decât simple mulţumiri.
Sănătatea este un domeniu în care m-am implicat constant, prin iniţiative legislative şi demersuri parlamentare construite pornind de la probleme reale. Un exemplu este proiectul privind decontarea analizelor pentru vitamina D şi vitamina B12, esenţiale în monitorizarea pacienţilor cu afecţiuni grave, cronice sau invalidante. Chiar şi o măsură atât de clară şi justificată medical a fost respinsă în Senat, un semnal cât se poate de clar despre cât de greu sunt susţinute soluţiile simple, dar cu impact direct.
Direcţia nu mai poate fi amânată, extinderea programelor de screening pentru bolile grave, astfel încât diagnosticul să nu mai vină prea târziu, digitalizarea reală a dosarului medical, astfel încât pacientul să nu mai fie nevoit să-şi poarte istoricul în mape de la un spital la altul, şi condiţii de muncă decente pentru personalul medical, nu doar în privinţa veniturilor, ci şi a infrastructurii şi resurselor necesare.
Nu putem vorbi despre un sistem de sănătate funcţional cât timp se găsesc bani pentru a acoperi greşeli costisitoare, dar nu şi pentru măsuri simple care ar ajuta direct pacientul.
Ziua Mondială a Sănătăţii ar trebui să fie, în fiecare an, momentul în care spunem lucrurilor pe nume şi în care deciziile încep, în sfârşit, să ţină cont de cetăţeni, nu doar de calcule, pentru că sănătatea nu se schimbă din declaraţii, ci din ceea ce se face concret.
|
