|
primită de la domnul deputat Vasile Nagy (Grupul parlamentar SOS România)
Fermierul român, pilon strategic al securităţii
economice şi alimentare
Miercuri, 08 aprilie, în declaraţia sa politică, deputatul Nagy Vasile s-a referit la un aspect important al zilelor noastre şi anume la: securitatea economică şi alimentară.
Ne aflăm într-un moment de inflexiune profundă, în care agricultura nu mai poate fi interpretată exclusiv prin prisma contribuţiei sale economice, ci trebuie înţeleasă ca o dimensiune esenţială a securităţii strategice a statului. În acest cadru, fermierul român transcende rolul tradiţional de producător de materii prime şi devine un actor central în asigurarea suveranităţii alimentare, în gestionarea capitalului natural şi în consolidarea rezilienţei economice naţionale.
Și totuşi, această realitate coexistă cu un paradox persistent. În pofida unui potenţial agricol remarcabil, susţinut de condiţii pedoclimatice favorabile şi de o tradiţie agrară solidă, performanţele sectorului rămân sub nivelul aşteptărilor europene. Evoluţiile recente ale anului 2026, marcate de volatilitatea pieţelor agricole pe fondul tensiunilor geopolitice şi militare din Ucraina şi din Orientul Mijlociu, de creşterea accelerată a costurilor inputurilor şi a preţului la carburanţi, nu au făcut decât să accentueze vulnerabilităţi structurale mai vechi, insuficient adresate prin politicile publice anterioare.
Deputatul Nagy Vasile a precizat că: În acest context, devine evident că simpla susţinere a agriculturii nu mai este suficientă. Este necesară o recalibrare profundă, care să repoziţioneze fermierul român ca antreprenor modern, integrat într-un ecosistem economic competitiv şi adaptat exigenţelor contemporane. Sprijinul public trebuie să devină un catalizator al performanţei, stimulând adoptarea agriculturii de precizie, utilizarea soluţiilor digitale şi dezvoltarea unor sisteme sustenabile de gestionare a resurselor.
În egală măsură, infrastructura agricolă trebuie reconsiderată ca un factor determinant al productivităţii. Deficienţele actuale în materie de irigaţii, depozitare şi transport generează pierderi semnificative de valoare adăugată şi limitează capacitatea fermierilor de a accesa pieţe competitive. Reabilitarea şi extinderea sistemelor de irigaţii, alături de modernizarea infrastructurii logistice, nu reprezintă doar investiţii tehnice, ci condiţii esenţiale pentru stabilitatea şi dezvoltarea pe termen lung a sectorului agricol.
Transformarea agriculturii româneşti nu poate avea loc în absenţa unui salt calitativ în domeniul inovării şi digitalizării. Agricultura contemporană este din ce în ce mai dependentă de date, de capacitatea de a anticipa riscurile şi de a optimiza deciziile în timp real. Integrarea fermierilor în ecosisteme digitale şi facilitarea accesului la instrumente tehnologice avansate reprezintă paşi esenţiali pentru creşterea competitivităţii şi adaptarea la provocările climatice.
Nu în ultimul rând, dimensiunea umană a acestui sector nu poate fi ignorată. Îmbătrânirea populaţiei rurale şi dificultatea atragerii tinerilor către agricultură constituie riscuri majore pentru viitorul acestui domeniu. Este imperativă crearea unui cadru care să ofere oportunităţi reale pentru noile generaţii, prin facilitarea accesului la resurse, prin educaţie adaptată cerinţelor actuale şi prin stimularea spiritului antreprenorial.
În concluzie, deputatul Nagy Vasile a specificat că: Fermierul român nu trebuie privit ca un simplu beneficiar al politicilor publice, ci ca un partener strategic în construcţia unei economii reziliente şi competitive. Rolul statului nu este de a substitui iniţiativa individuală, ci de a crea un cadru coerent şi predictibil care să permită valorificarea potenţialului existent.
Adevărata miză nu este doar creşterea producţiei agricole, ci transformarea acesteia într-un avantaj strategic durabil. Într-o lume marcată de incertitudini, capacitatea de a produce hrană devine echivalentă cu capacitatea de a asigura stabilitate şi independenţă.
Dacă vom avea luciditatea şi determinarea de a acţiona în această direcţie, fermierul român poate deveni nu doar competitiv, ci definitoriu pentru poziţia României în Europa agricolă a viitorului. În absenţa unei astfel de viziuni, riscăm să perpetuăm un model de dezvoltare limitat, incapabil să valorifice pe deplin resursele de care dispunem.
Pentru că, în esenţă, viitorul agriculturii româneşti este inseparabil de viitorul fermierului român. Iar viitorul fermierului român depinde, în mod direct, de deciziile pe care le luăm astăzi.
Vă mulţumesc!
|
