|
primită de la doamna deputat Raisa Enachi (neafiliat)
Iniţiativă legislativă pentru protejarea elevilor victime ale bullyingului, înainte ca frica să le ia locul în clasă
Am depus la Camera Deputaţilor iniţiativa legislativă privind completarea Legii nr. 198/2023 privind învăţământul preuniversitar şi a Legii nr. 272/2004 privind protecţia şi promovarea drepturilor copilului, un proiect prin care propun reguli mai clare, termene concrete şi măsuri reale de protecţie pentru elevii care devin victime ale violenţei psihologice şi ale bullyingului în şcoli.
Această iniţiativă a pornit de la copiii cărora le este teamă să mai intre în clasă, de la părinţii care cer ajutor şi primesc răspunsuri întârziate şi de la situaţiile în care şcoala nu intervine suficient de repede pentru a opri umilirea, izolarea sau agresarea psihologică. În multe cazuri, copilul victimă este cel care ajunge să suporte consecinţele, este mutat, izolat sau împins să accepte medieri şi discuţii cu agresorul, chiar şi atunci când siguranţa lui emoţională este deja afectată. Consider că legea trebuie să spună foarte clar că prioritatea este protecţia copilului victimă, nu grija de a ascunde problema sub preş.
Prin proiectul depus, propun ca, în cazurile de bullying confirmate potrivit procedurilor legale, unitatea de învăţământ să fie obligată să dispună măsuri de protecţie în termen de cel mult 5 zile lucrătoare, astfel încât intervenţia să nu mai depindă de interpretări, amânări sau decizii luate prea târziu. Măsurile pot include separarea fizică a victimei de agresor, modificarea clasei, a programului sau a participării agresorului la anumite activităţi, supravegherea sporită a spaţiilor cu risc şi orice alte intervenţii necesare pentru ca elevul victimă să poată continua şcoala în siguranţă.
Un punct important al iniţiativei este că protecţia elevului victimă nu va mai putea fi condiţionată de participarea la mediere sau dialog cu elevul agresor. Dialogul poate fi util în anumite situaţii, dar nu poate deveni o obligaţie pusă pe umerii copilului rănit şi nu poate întârzia măsurile de protecţie. Atunci când un copil este umilit, marginalizat, ameninţat sau agresat psihologic, prima grijă trebuie să fie siguranţa lui, nu bifarea unei proceduri.
De asemenea, proiectul prevede că victima nu poate fi mutată, transferată sau relocată ca soluţie administrativă standard. Nu copilul agresat trebuie scos din clasă sau împins să plece doar pentru ca şcoala să poată spune că a rezolvat situaţia. O asemenea măsură poate fi luată doar dacă este cerută în mod expres de părinte, de reprezentantul legal sau, în cazul elevului major, chiar de acesta.
În cazurile grave sau repetate, unitatea de învăţământ va trebui să ia măsuri cu prioritate faţă de elevul agresor, iar dacă acestea nu sunt suficiente pentru protejarea victimei, directorul va sesiza direcţia judeţeană de învăţământ preuniversitar sau Direcţia Municipiului Bucureşti de Învăţământ Preuniversitar, pentru analizarea condiţiilor legale privind transferul elevului agresor la o altă unitate de învăţământ.
Iniţiativa introduce şi obligaţia comunicării în scris, în termen de 24 de ore, către părinte, reprezentant legal sau elevul major, a măsurilor dispuse, a duratei acestora şi a modului în care pot fi contestate. De asemenea, contestaţia va putea fi formulată în termen de 5 zile lucrătoare, iar autoritatea competentă va trebui să o soluţioneze în termen de 10 zile lucrătoare.
Am inclus în proiect şi situaţiile tot mai frecvente de bullying realizat prin platforme digitale, reţele sociale sau alte mijloace de comunicare electronică. Dacă victima şi agresorul sunt elevi ai aceleiaşi unităţi de învăţământ, şcoala nu va mai putea invoca faptul că nu intervine doar pentru că fapta s-a petrecut online, în afara orelor sau în afara clădirii şcolii. Efectele se resimt tot în clasă, asupra copilului şi asupra dreptului său la educaţie şi la siguranţă.
Un alt element important este posibilitatea ca elevul victimă să poată urma temporar activităţile didactice în sistem online sau hibrid, la cererea părintelui, a reprezentantului legal sau a elevului major, atunci când protecţia sa nu poate fi asigurată suficient prin celelalte măsuri. Această soluţie nu reprezintă o fugă din şcoală şi nu trebuie folosită pentru a ascunde problema, ci ca măsură temporară de protecţie, fără pierderea calităţii de elev şi fără afectarea drepturilor sale.
Proiectul prevede şi sancţiuni pentru directorii care nu respectă obligaţiile legale de protecţie, inclusiv pentru nedispunerea măsurilor în termenul legal, pentru condiţionarea protecţiei victimei de mediere sau dialog şi pentru mutarea ori transferarea victimei fără solicitarea expresă a acesteia sau a familiei. Legea trebuie să aibă şi consecinţe, altfel rămâne doar o declaraţie frumoasă pe hârtie. Prin completarea Legii nr. 272/2004, propunem ca prevenirea şi combaterea bullyingului să fie legate clar de protecţia imediată şi efectivă a copilului victimă, iar medierea sau dialogul să nu poată înlocui măsurile de protecţie atunci când siguranţa fizică sau psihică a copilului este afectată.
Această iniţiativă nu creează instituţii noi şi nu introduce poveri administrative inutile, ci foloseşte mecanismele deja existente şi le obligă să funcţioneze mai clar, mai rapid şi mai responsabil. Copiii nu au nevoie de răspunsuri întârziate, de hârtii plimbate între instituţii sau de explicaţii reci. Au nevoie ca adulţii să intervină la timp.
Am depus această propunere legislativă pentru că dreptul la educaţie nu înseamnă doar prezenţa într-o bancă, ci şi dreptul copilului de a merge la şcoală fără frică, fără umilinţă şi fără presiunea de a suporta singur ceea ce instituţiile ar trebui să oprească. Bullyingul nu este o simplă ceartă între copii, iar legea trebuie să trateze această problemă cu seriozitatea pe care o merită.
Un copil nu trebuie să fie curajos ca să meargă la şcoală, pentru că şcoala trebuie să fie locul în care este protejat, nu locul de care ajunge să se teamă.
|
