|
primită de la domnul deputat Valeriu Munteanu (Grupul parlamentar AUR)
Diana Buzoianu minte prin omisiune – păşunatul va fi restricţionat în România
Deputatul AUR Valeriu Munteanu respinge tentativa Ministerului Mediului de a manipula opinia publică printr-un comunicat care spune doar jumătate de adevăr.
Da, legislaţia menţionează că păşunatul şi cositul pot fi permise în anumite zone prioritare pentru biodiversitate (ZPB). Dar aceeaşi legislaţie stabileşte că obiectivul principal pentru aceste zone (corespondente ale zonelor de protecţie strictă prevăzute de Strategia UE pentru Biodiversitate 2030) este cel de a „susţine procesele naturale de mediu, structura şi funcţiile acestor zone trebuind să fie protejate împotriva oricăror presiuni şi ameninţări, indiferent dacă acestea provin din interiorul sau din afara acestora” (art. 4 pct. 41 din O.U.G. nr. 57/2007 privind regimul ariilor naturale protejate, conservarea habitatelor naturale, a florei şi faunei sălbatice, astfel cum a fost modificată prin O.U.G. nr. 25/2026). Drept urmare, ceea ce ministrul Diana Buzoianu ascunde deliberat este dimensiunea reală a restricţiilor care vor apărea odată cu implementarea ZPB.
În prezent, spre exemplu în zonele de protecţie integrală (ZPI), activităţile tradiţionale sunt permise în condiţii clare şi predictibile pentru comunităţi. După transformarea acestor zone în ZPB, situaţia se schimbă fundamental:
o mare parte din suprafeţe va intra în regim de non-intervenţie, unde păşunatul şi cositul devin imposibile;
restul suprafeţelor vor fi încadrate în management activ, unde aceste activităţi nu mai sunt drepturi ale comunităţilor, ci permisiuni tolerate ca excepţii strict condiţionate „de necesităţile biodiversităţii”.
Mai mult, chiar metodologia invocată de Minister arată că minimum 75% din suprafaţa Parcurilor Naţionale trebuie să fie orientată spre conservare strictă, ceea ce în practică înseamnă limitarea drastică a activităţilor umane. Vorbim de suprafeţe întinse unde, treptat, intervenţia omului va fi redusă sau eliminată.
Metodologia ce urmează a fi aprobată de Minister, încadrează sub regim de management activ (bazat pe principii de intervenţii minime şi ţintite, strict în funcţie de cerinţele habitatului/speciilor ţintă, fără scop productiv/comercial, precum şi prioritizarea soluţiilor bazate pe natură şi a menţinerii/restaurării conectivităţii, pag. 79), ecosistemele seminaturale sau afectate/degradate, între care se prevăd şi pajişti/păşuni seminaturale. De observat însă, că metodologia este lacunară în o oferi o cifră clară cu privire la suprafaţa acestora, indicând doar că: „Din cele aproape 4.800.000 ha de pajişti şi areale de tufărişuri, 4.500.000 ha sunt seminaturale.(...) Funcţionalitatea ecologică a peisajului mozaicat silvo-pastoral (agro-silvic) format din mixul de habitate forestiere /tufărişuri din afara fondului forestier naţional şi fâneţele /pajiştile permanente. Proporţionalitate - acoperă suprafeţe extinse specifice la nivel naţional (peste 7 milioane ha la nivel naţional)” (pag. 34 şi pag. 41).
Pe de altă parte, din cifrele raportate Comisiei Europene, România deţine o suprafaţă de pajişti de 7 mil ha, din care 90% sunt în stare favorabilă de conservare (din acestea, raportate cca 1,6 mil pajişti naturale inclusiv habitate prioritare, adică strict protejate).
Prin urmare, care este motivul pentru care formele de gestionare de până acum, care sunt deja în acord cu practicile fermierilor, nu sunt suficiente şi este necesară includerea în zone de strictă protecţie în denumirea UE – ZPB în optica de redenumire a Ministerului – care aduce cu sine un regim strict de gestionare, chiar management activ fiind.
Ministrul omite şi un aspect esenţial: regimul de „management activ” este definit doar prin acele intervenţii compatibile cu obiectivul de strictă protecţie al ZPB, iar „activităţile de management activ se referă la aplicarea de măsuri de restaurare şi/sau conservare a habitatelor naturale şi a speciilor protejate, pentru care a fost desemnată zona” [art. 40^4 alin. (2) din O.U.G. nr. 57/2007 astfel cum a fost modificată prin O.U.G. nr. 25/2026]. Aşadar, nu vorbim despre protejarea echilibrului tradiţional, ci despre o schimbare de paradigmă care scoate treptat practicile comunităţilor locale din peisaj.
AUR nu contestă necesitatea protejării biodiversităţii. Contestăm însă rigiditatea şi caracterul heirupist în care se face acest lucru dar şi modul netransparent în care Guvernul încearcă să impună aceste politici, fără a spune românilor adevărul: nu se interzice totul dintr-o dată, dar direcţia este clară – restrângerea progresivă a păşunatului şi a activităţilor tradiţionale pe suprafeţe tot mai mari.
|
