|
primită de la doamna deputat Raisa Enachi (neafiliat)
Memoria eroilor, temelia vie a României
La 21 mai 2026, România îşi pleacă fruntea în faţa celor care şi-au dat viaţa pentru ca acest popor să rămână în istorie cu numele, limba, credinţa şi demnitatea sa. Ziua Eroilor, legată de Înălţarea Domnului, aduce în memoria naţională jertfa celor căzuţi pentru ţară, de la Războiul de Independenţă şi Războiul de Întregire până la marile încercări ale celui de-al Doilea Război Mondial, la prizonierat, lagăre, retrageri, spitale militare şi locuri în care multe familii nu au mai primit niciodată vestea celor plecaţi.
Această zi uneşte credinţa, istoria şi datoria faţă de cei care au murit pentru existenţa, întregirea şi apărarea României, iar în spatele fiecărui nume trecut pe un monument, al fiecărei cruci militare şi al fiecărui mormânt de erou se află un om care a lăsat în urmă o familie, o casă, un sat, o mamă, o soţie, un copil şi o viaţă care putea continua, dar care a fost frântă de război.
Ziua Eroilor are rădăcini adânci în istoria României moderne, pentru că, după Primul Război Mondial, într-o ţară care îşi număra morţii, îşi aduna rănile şi încerca să refacă legătura dintre suferinţă şi speranţă, statul român a aşezat jertfa celor căzuţi în centrul memoriei publice, prin înfiinţarea, în anul 1919, a Societăţii ?Mormintele Eroilor Căzuţi în Război? şi prin stabilirea, în anul 1920, a zilei de Înălţare a Domnului ca zi de pomenire a eroilor.
Mărăşti, Mărăşeşti şi Oituz rămân legate de rezistenţa armatei române din 1917, Turtucaia poartă amintirea uneia dintre marile răni ale Primului Război Mondial, iar Cotul Donului păstrează memoria unei tragedii militare care a marcat profund istoria României, aceste repere arătând cât de mare a fost preţul plătit de generaţiile chemate să apere ţara în vremuri în care hotarele, libertatea şi demnitatea naţională se apărau cu viaţa.
De la soldaţii căzuţi pe front până la cei pieriţi în prizonierat, în lagăre, în închisori, în retrageri sau în locuri rămase necunoscute familiilor lor, România poartă în istoria sa durerea unor oameni care nu au mai ajuns acasă, dar prin care s-a păstrat dreptul acestui popor de a avea o ţară, o limbă, o credinţă şi o memorie proprie.
Cei care nu s-au mai întors au lăsat generaţiilor de după ei nu doar o ţară, ci şi o răspundere, iar această răspundere înseamnă să păstrăm legătura dintre tineri şi istoria lor, să respectăm memoria eroilor, să avem grijă de locurile în care sunt pomeniţi şi să înţelegem că o naţiune rămâne puternică atunci când îşi cunoaşte trecutul, îşi respectă rădăcinile şi nu îşi uită oamenii.
Astăzi, când ne gândim la eroi, trebuie să ne gândim şi la România prezentului, pentru că nu putem cinsti cu adevărat pe cei care au murit pentru această ţară dacă acceptăm nepăsarea faţă de oameni, slăbirea satului românesc, alungarea tinerilor peste hotare, dispreţul faţă de muncă, degradarea educaţiei şi folosirea interesului naţional doar atunci când convine politic.
Memoria eroilor aşază asupra noastră o datorie limpede, aceea de a păstra România întreagă nu doar pe hartă, ci şi în conştiinţă, de a apăra limba română, familia, credinţa, şcoala, pământul, demnitatea oamenilor simpli şi dreptul fiecărui român de a simţi că ţara lui nu l-a uitat.
Ziua Eroilor este ziua celor care şi-au dat viaţa pentru ca România să rămână România, iar memoria lor rămâne în locurile în care au căzut, în familiile care i-au plâns, în mormintele de eroi, în monumentele ridicate în cinstea lor şi în răspunderea pe care fiecare generaţie o are de a nu risipi, prin slăbiciune, dezbinare sau nepăsare, ceea ce a fost apărat cu preţul vieţii.
Dumnezeu să îi odihnească pe eroii României şi să ne dea puterea de a păstra cu demnitate ceea ce ei au apărat prin jertfă.
|
