|
primită de la doamna deputat Raisa Enachi (neafiliat)
Sute de milioane de euro pierdute din PNRR-ul apelor,
barajele au rămas pe hârtie
Un singur baraj şi un singur polder au mai rămas dintr-un program care trebuia să finanţeze 13 baraje, 13 poldere şi peste 400 de kilometri de diguri.
Aceasta este, în forma cea mai clară, dimensiunea eşecului din PNRR-ul apelor, o finanţare europeană destinată protejării localităţilor expuse la inundaţii a fost redusă aproape până la dispariţie, în timp ce România rămâne cu baraje vechi, diguri nereabilitate şi oameni care depind, în continuare, de lucrări pe care auto-rităţile nu au fost în stare să le ducă la capăt.
Datele oficiale din raportul Corpului de Control al Ministerului Mediului arată că, din 557,8 milioane de euro alocate prin PNRR pentru 7 proiecte gestionate de Apele Române, peste 80% din finanţare a fost pierdută, iar componenta destinată infrastructurii critice de apărare împotriva inundaţiilor, evaluată iniţial la 340 de milioane de euro, a fost diminuată cu 90%, ceea ce înseamnă nu doar pierderea unei finanţări europene importante, ci şi ratarea şansei de a repara la timp o parte din vulnerabilităţile cunoscute ale sistemului hidrotehnic, într-o perioadă în care fenomenele meteo extreme pun presiune tot mai mare pe localităţi, gospodării, drumuri, poduri şi terenuri agricole.
Aceasta este partea cea mai gravă a eşecului banii europeni au existat, lucrările erau prevăzute, riscurile erau cunoscute, însă ceea ce trebuia să devină protecţie reală împotriva inundaţiilor s-a redus, în final, la proceduri întârziate, achiziţii blocate, documentaţii refăcute, responsabilităţi împinse de la o conducere la alta şi investiţii esenţiale scoase, practic, din finanţare.
Dincolo de pierderea banilor, rămâne ceea ce nu s-a construit, nu s-a consolidat şi nu s-a reparat, baraje vechi, unele cu probleme de siguranţă, echipamente depăşite, mecanisme întreţinute prin soluţii provizorii, diguri ridicate în urmă cu zeci de ani şi localităţi care depind, în continuare, de o infrastructură pe care Guvernul, Ministerul Mediului şi Apele Române aveau obligaţia să o modernizeze înainte ca oamenii să fie puşi din nou în faţa viiturilor.
Faptul că peste 500 de angajaţi au primit sporuri între 10% şi 50% pentru ges-tionarea fondurilor europene, în condiţiile în care majoritatea proiectelor au fost pierdute sau diminuate drastic, ridică o problemă de răspundere care nu poate fi acoperită prin simple constatări publice, pentru că nu este firesc ca un aparat administrativ să fie plătit suplimentar pentru gestionarea unor proiecte care nu s-au transformat în lucrări, iar oamenii să rămână, în schimb, cu aceleaşi diguri nereabilitate şi cu aceleaşi riscuri.
Diana Buzoianu nu poate folosi raportul Corpului de Control ca pe o delimi-tare convenabilă de eşecul din propriul minister, pentru că funcţia de ministru al mediului nu înseamnă doar prezentarea unor constatări, ci obligaţia de a indica responsabilităţi, de a dispune măsuri, de a cere recuperarea sumelor încasate nejustificat şi de a explica public ce se întâmplă cu lucrările care au rămas fără finanţare europeană.
Dacă Ministerul Mediului confirmă pierderi de peste 450 de milioane de euro, diminuarea cu 90% a componentei dedicate barajelor, digurilor şi polderelor, întârzieri majore în achiziţii şi deficienţe grave de management la Apele Române, atunci răspunsul nu poate rămâne la nivelul unui raport publicat şi al unor declaraţii despre reformă, ci trebuie să însemne nume, funcţii, decizii, sancţiuni, sume recuperate şi un calendar real al lucrărilor care mai pot fi continuate.
Faptul că Guvernul a fost demis prin moţiune de cenzură nu poate fi folosit ca motiv pentru amânarea explicaţiilor şi nici ca pretext pentru împingerea răspunderii către un viitor cabinet, pentru că pierderea finanţării din PNRR s-a produs în timp, prin decizii administrative, întârzieri, blocaje şi lipsă de control managerial, iar Ministerul Mediului, Administraţia Naţională "Apele Române" şi cei care au gestionat aceste proiecte rămân obligaţi să prezinte public ce s-a pierdut, cine a avut atribuţii directe şi ce lucrări mai pot fi finanţate.
Solicit public Ministerului Mediului, Administraţiei Naţionale "Apele Române" şi Guvernului să prezinte lista completă a proiectelor pierdute sau diminuate, stadiul fiecărei investiţii, persoanele cu funcţii de conducere care au avut responsabilităţi directe, sumele plătite sub formă de sporuri sau alte drepturi pentru gestionarea fondurilor europene, măsurile dispuse pentru recuperarea banilor încasaţi nejustificat şi calendarul lucrărilor care trebuie continuate din alte surse de finanţare.
După ce sute de milioane de euro au fost pierdute, iar lucrările promise pentru baraje, diguri şi poldere au rămas aproape în întregime pe hârtie, Guvernul, Ministerul Mediului şi Administraţia Naţională "Apele Române" au obligaţia să prezinte public şi explicit responsabilităţile instituţionale şi manageriale, deciziile care au dus la blocarea proiectelor, persoanele care au gestionat aceste investiţii, sumele plătite pentru administrarea fondurilor europene şi măsurile concrete dispuse pentru ca protecţia localităţilor expuse la inundaţii să nu rămână redusă, în final, la un singur baraj şi un singur polder.
Fondurile europene nu s-au pierdut din cauza ploilor, achiziţiile nu au fost blocate de viituri, iar documentaţiile nu au fost greşite de oamenii care trăiesc în zonele expuse. Acest eşec aparţine unui sistem administrativ care a avut bani, timp şi obligaţii clare, dar nu a transformat finanţarea primită în lucrări de protecţie. De aceea, răspunsul nu poate rămâne la nivelul unor constatări generale, ci trebuie să însemne răspundere, sancţiuni, recuperarea sumelor plătite nejustificat şi lucrări începute efectiv.
|
