|
primită de la domnul deputat Nini-Alexandru Pascalini (Grupul parlamentar SOS România)
Plata unei rate nu trebuie să devină o capcană juridică. Cine cere bani trebuie să explice clar datoria
Astăzi am iniţiat o propunere legislativă pentru completarea Codului civil şi a Codului de procedură civilă, prin care debitorii persoane fizice să fie protejaţi în faţa unor practici netransparente apărute în cazul cesiunilor de creanţă şi al executărilor silite pornite de societăţi care cumpără sau administrează creanţe.
În ultimii ani, tot mai mulţi români s-au trezit în situaţia de a nu mai şti exact cui datorează bani, ce sumă mai au de plată, cât reprezintă debit principal, cât reprezintă dobânzi, penalităţi, comisioane sau cheltuieli şi cum au fost scăzute plăţile deja efectuate. Creanţele sunt cesionate succesiv, apar denumiri diferite, societăţi de recuperare, reprezentanţi, platforme de plată, conturi schimbate, iar debitorul de bună-credinţă rămâne prins într-un mecanism opac, în care cere explicaţii, dar primeşte târziu sau deloc un răspuns clar iar asta duce de cele mai multe ori la penalizări, dobânzi şi în detrimentul debitorului.
Prin proiectul de lege propus, cesionarul sau reprezentantul acestuia va fi obligat să comunice debitorului o situaţie detaliată, defalcată şi verificabilă a debitului. Aceasta trebuie să arate clar valoarea creanţei iniţiale, valoarea la data fiecărei cesiuni, principalul rămas de plată, dobânzile, penalităţile, comisioanele, cheltuielile, plăţile efectuate, sumele încasate prin executare silită, modul în care fiecare plată a fost imputată şi soldul real rămas de plată.
Nu este normal ca unui om să i se spună doar o sumă finală şi să fie obligat să o accepte fără explicaţii. Dacă un creditor sau un cesionar cere bani, trebuie să explice exact de unde vine suma, cum a fost calculată şi ce s-a scăzut deja. O datorie trebuie plătită, dar trebuie să fie clară, verificabilă şi corect comunicată.
Un alt punct esenţial al iniţiativei este legat de plăţile parţiale. În prezent, o plată făcută de un debitor pentru a arăta bună-credinţă sau pentru a respecta o eşalonare poate ajunge să fie folosită împotriva lui ca recunoaştere a întregului debit, inclusiv a dobânzilor, penalităţilor şi costurilor pe care nu le-a putut verifica. Proiectul stabileşte că, în cazul creanţelor cesionate, plata parţială nu va mai putea fi interpretată automat ca recunoaştere neechivocă a întregii datorii, decât dacă debitorul recunoaşte expres, prin înscris separat, cuantumul total şi structura debitului.
Totodată, dacă debitorul solicită în scris situaţia detaliată a debitului, cesionarul va avea obligaţia să răspundă în termen de 15 zile lucrătoare. Până la comunicarea completă a situaţiei debitului, nu vor mai putea fi pretinse dobânzi penalizatoare, penalităţi sau alte accesorii pentru perioada în care creditorul nu a oferit explicaţiile cerute. Nu este acceptabil ca un debitor să ceară lămuriri, creditorul să întârzie sau să nu răspundă poate luni întregi, iar între timp să curgă penalităţi împotriva celui care tocmai încerca să afle cât are de plată.
Proiectul prevede şi reguli mai clare în faza executării silite. În cazul creanţelor cesionate, instanţa nu ar trebui să încuviinţeze executarea silită doar pe baza unei sume globale indicate de cesionar. Cererea de executare trebuie să fie însoţită de situaţia detaliată, defalcată şi verificabilă a debitului şi de dovada că aceasta a fost comunicată debitorului. Fără aceste documente, creanţa nu ar trebui considerată lichidă sub aspectul cuantumului.
Această iniţiativă nu apără debitorii de rea-credinţă şi nu anulează obligaţia de plată. Ea protejează oamenii care vor să plătească, dar vor să ştie exact ce plătesc. Protejează debitorii care cer un grafic, cer o situaţie clară, cer să li se spună cât este principal, cât sunt dobânzi, cât sunt penalităţi şi ce s-a scăzut din plăţile deja făcute.
Legea trebuie să stabilească o regulă simplă: plata unei datorii nu poate fi cerută pe întuneric. Cine cere bani trebuie să explice datoria. Cine cumpără o creanţă trebuie să spună clar ce a cumpărat, cât pretinde, ce s-a plătit şi ce mai rămâne de plată.
Propunerea legislativă pe care am iniţiat-o vine să aducă echilibru într-un domeniu în care, de prea multe ori, cetăţeanul simplu este dezavantajat de lipsa de informaţii, de limbajul tehnic, de cesiuni succesive şi de executări silite pornite pe sume greu de verificat. Iar miile de dosare de executări silite confirmă asta.
Într-un stat de drept, executarea silită trebuie să fie un instrument legal de recuperare a creanţelor, nu o procedură opacă prin care omul află ultimul cât datorează, cui datorează şi de ce.
|
