|
primită de la doamna deputat Rodica Nassar (Grupul parlamentar al PSD)
Învăţătorii României, arhitecţii care construiesc viitorul înainte ca societatea să-l poată vedea
Există profesii care pot aduce succes. Există profesii care pot aduce prestigiu. Dar există o singură profesie care are puterea de a modela generaţii întregi şi de a schimba destinul unei naţiuni: aceea de învăţător.
Ziua Învăţătorului nu este doar o celebrare a unui corp profesional. Este un moment de recunoştinţă naţională pentru oamenii care, cu discreţie, răbdare şi vocaţie, pun temelie viitorului României. În fiecare copil care învaţă să scrie, să citească, să gândească liber şi să creadă în propriul potenţial există, inevitabil, amprenta unui dascăl.
În România, această zi este legată simbolic de memoria lui Gheorghe Lazăr, cel care a înţeles, cu două secole în urmă, că o naţiune nu poate exista cu adevărat fără educaţie în limba sa, fără cultură şi fără şcoală. Instituită prin lege ca sărbătoare naţională educaţională, Ziua Învăţătorului reprezintă nu doar o tradiţie, ci o reafirmare a valorii fundamentale a educaţiei pentru societatea românească.
Dar dincolo de festivităţi şi discursuri, această zi trebuie să fie şi un moment de sinceritate. Adevărul este că, de prea multe ori, învăţătorii şi profesorii României au fost obligaţi să ducă singuri povara unui sistem aflat sub presiune. Au rămas în şcoli din vocaţie, nu pentru confort. Au continuat să creadă în copii chiar şi atunci când societatea părea că nu mai crede suficient în educaţie.
În ultima perioadă, România a traversat crize succesive care au afectat profund sistemul educaţional: pandemia, inegalităţile dintre mediul urban şi rural, abandonul şcolar, lipsa infrastructurii moderne şi tensiunile sociale generate de degradarea nivelului de trai. Şi totuşi, în tot acest timp, învăţătorii au rămas acolo unde au fost mereu: în prima linie a formării generaţiilor tinere.
Cred cu tărie că educaţia şi sănătatea sunt cele două mari coloane de rezistenţă ale unei societăţi moderne. Dacă vrem o Românie puternică, europeană şi competitivă, trebuie să înţelegem că respectul pentru şcoală nu poate exista doar în declaraţii festive, ci să se regăsească în politici publice serioase, în investiţii reale şi în aprecierea acordată celor care aleg această profesie esenţială.
Partidul Social Democrat a susţinut constant ideea că educaţia trebuie tratată ca prioritate strategică de stat. Creşterea investiţiilor în şcoli, programele pentru reducerea abandonului şcolar, susţinerea burselor elevilor, modernizarea infrastructurii educaţionale şi măsurile privind creşterea veniturilor din sistemul de învăţământ sunt paşi necesari pentru recâştigarea demnităţii acestei profesii. Deoarece adevărul este simplu: nicio reformă nu poate reuşi fără preţuire faţă de dascăli.
În spatele fiecărui medic, inginer, artist, cercetător sau parlamentar există, întotdeauna, un învăţător care a aprins prima lumină. Un om care a avut răbdarea să explice, să încurajeze şi să formeze caractere.
De aceea, sunt convinsă că România are obligaţia morală de a reda şcolii prestigiul pe care îl merită. Nu doar pentru profesori, ci şi pentru viitorul nostru colectiv.
Astăzi, mai mult ca oricând, avem nevoie de educaţie care formează oameni şi caractere, nu doar competenţe, de profesori respectaţi, de elevi care să aibă şanse egale şi de o societate care să înţeleagă că adevărata dezvoltare începe în sala de clasă.
Pentru că, în cele din urmă, aşa cum sublinia reformatorul Spiru Haret, "cum arată astăzi şcoala, va arăta mâine ţara".
Iar România de mâine depinde, în mod decisiv, de oamenii care educă România de astăzi.
|
