|
primită de la doamna deputat Raisa Enachi (neafiliat)
Suspendarea procedurii de deficit excesiv nu este o victorie, este consecinţa anilor de guvernare fără responsabilitate
România nu a primit o veste bună de la Comisia Europeană, ci doar un răgaz.
Suspendarea procedurii de deficit excesiv nu înseamnă că problemele au fost rezolvate. Nu reduce deficitul, nu şterge datoriile acumulate şi nu aduce resurse noi la buget. Ea confirmă doar că România rămâne sub monitorizare atentă după ani în care finanţele publice au fost administrate fără viziune şi fără disciplină.
Lista de măsuri şi reforme solicitate de Comisia Europeană este lungă şi grăitoare: control strict al cheltuielilor publice, creşterea investiţiilor în apărare şi infrastructura energetică, continuarea reformei pensiilor, reforma salarizării în sectorul public, îmbunătăţirea colectării taxelor şi combaterea evaziunii fiscale. La acestea se adaugă accelerarea reformelor din PNRR, digitalizarea administraţiei, profesionalizarea conducerii companiilor de stat, investiţii în infrastructura de transport şi mediu, măsuri pentru creşterea participării pe piaţa muncii şi reducerea riscului de sărăcie.
Privite în ansamblu, aceste recomandări reprezintă nota de plată pentru ani întregi de decizii greşite. Pentru perioada în care s-au cheltuit bani fără acoperire, s-au amânat reforme esenţiale, s-au protejat privilegii şi s-a preferat interesul politic în locul interesului public. Pentru anii în care companiile de stat au fost transformate în instrumente de influenţă, iar costurile incompetenţei au fost transferate către cetăţenii care muncesc, plătesc taxe şi aşteaptă servicii publice decente. Cei care au adus România în această situaţie nu au motive de laudă. Din contră, au obligaţia să explice cum s-a ajuns aici. Există riscul ca, şi de această dată, responsabilitatea să fie transferată către Bruxelles, iar măsurile dificile să fie prezentate ca inevitabile. Vor apărea argumente despre necesitatea unor taxe mai mari, despre restrângerea cheltuielilor sau despre limitarea unor drepturi sociale, ca şi cum românii ar fi cei care au creat dezechilibrele bugetare.
Realitatea este alta. Deficitul nu a fost generat de pensionarul care îşi cumpără medicamente, de profesorul care îşi face meseria, de asistenta medicală, de funcţionarul care munceşte cinstit sau de familia care îşi calculează fiecare cheltuială de la o lună la alta. Deficitul este rezultatul unor decizii politice luate ani la rând fără responsabilitate şi fără respect pentru banul public.
Recomandările Comisiei Europene merită analizate şi aplicate acolo unde sunt utile, însă ele nu pot înlocui răspunderea politică. Deciziile privind taxele, salariile, pensiile, investiţiile şi serviciile publice trebuie luate în interesul cetăţenilor, nu pentru a acoperi greşelile celor care au guvernat.
Dacă noua majoritate parlamentară sau viitorul guvern va alege să pună întreaga povară a ajustărilor bugetare pe umerii celor care muncesc şi respectă legea, atunci nu vom vorbi despre reformă, ci despre o nouă evitare a responsabilităţii.
Orice proces real de echilibrare a finanţelor publice trebuie să înceapă acolo unde statul pierde bani de ani de zile, în zona privilegiilor nejustificate, a sinecurilor politice, a contractelor supraevaluate, a instituţiilor fără performanţă şi a companiilor de stat transformate în refugii pentru clientela de partid. Disciplina bugetară nu poate însemna sacrificii doar pentru cei care respectă regulile. Ea trebuie să înceapă cu eliminarea risipei şi cu recuperarea resurselor pierdute prin incompetenţă, favoritism şi lipsă de transparenţă.
Suspendarea procedurii de deficit excesiv nu este un premiu şi nu poate fi prezentată ca o mare reuşită politică. Este un semnal de avertizare, un semnal că ţara plăteşte astăzi costul anilor de risipă, al reformelor amânate şi al promisiunilor făcute fără acoperire. Iar cei care au creat această situaţie nu trebuie să fugă de răspundere, ci să şi-o asume în faţa cetăţenilor.
|
